[1MicuCelUmilSiViril]

Voi incepe cu serialul francez numit Le secret des flamands (1974) - pentru ca este un gen arhinecunoscut universal - si voi termina, totodata, cu el, conform subiectului.

Le secret des flamands (1974)

Acum, dupa ce l-am vazut, pot spune despre cei din film ca, daca ar fi fost din Venetia, ar fi stiut secretul celor din Amsterdam, dar de la Florenta se vede mai greu. Acesta este purul adevar.
Aceasta scurta serie vorbeste despre pictorii flamanzi (asa le spune lor, nu va ganditi ca nu aveau ce manca, cuvantul e fara diacritice).
Desi in film secretul nu e dezvaluit destul de mult timp, spectatorul nu e lasat sa astepte prea mult, lui i se destainuie in cateva fraze afisate pe ecran exact de la inceput (min. 1).
Filmul are chiar si putina tenta de thriller politist.
Are o imagine senzationala, cu cateva cadre parca desprinse din picturi flamande, iar picturile ca atare incanta (se aduce vorba si de tata lor, van Eyck, cu exemplificari).
Pentru a pune practic in evidenta importanta secretului se foloseste o metoda pe care o utilizeaza, cu variatiuni, si talentatul domn Bean in filmul "Ultimul dezastru".
Actiunea acestui mic serial se petrece in secolul 15, beneficiind si de prezenta Isabellei Adjani, care pe atunci era ceva mai tinerica.
O senzatie de "deja vu" te insoteste pe tot parcursul filmului, daca l-ai mai vazut.
Pe el, fratilor!