Top Secret! (1984)
Ca si comedie, e un film bun. Se vede o crestere in consistenta si calitatea momentelor comico-parodice, dar, nu stiu pentru care motiv, referirile la alte filme se imputineaza atat ca numar dar si ca importanta a titlurilor din care purced. Se desfiinteaza un film ca
The Blue Lagoon (1980), sunt momente bune si din
The Great Escape (1963) sau
Goldfinger (1964), dar cam atat cunoscut. Trimiterile parodice la alte filme sunt, grosso modo, in numar de 14; in
Airplane! (1980) numarul lor a fost dublu.
Am pomenit despre acest aspect ca doar vorbim de o parodie. Insa cel mai suprinzator aspect pentru mine, a fost calitatea productiei pe parte tehnica. Imagini sterse, taieturi grosiere in montaj, cascadorii de toata jena sau incadrari ale imaginii realizate cu maiestria unui amator de la un capat la altul. Si tot acest diletantism vizibil cu ochiul liber a minimalizat extrem de mult succesul pe care aceasta productia ar fi trebuit sa-l aiba. Cand ma gandesc doar la cascadoriile atat de prost filmate si parca nu imi vine sa cred ca regizori au fost cei 3 "parinti" ai spoof-ului, (Jerry Zucker, Jim Abrahams, David Zucker). Ca pocinogul sa fie complet, mai ramanea doar ca dublura sa apara in acelasi cadru cu actorul si totul ar fi fost perfect. (desi, nu bag mana in foc ca in film nu se intampla chiar asa)
Subiectul peliculei este interesant: spionaj, al 2-lea razboi mondial, Elvis Presley. Povestea este cu mult peste ceea ce propun restul parodiilor; si mai e si surprinzator de logica si interesanta. Doar ca nu stiu de ce, realizatorii tot intrerup cursivitatea naratiunii pentru a face loc glumelor. E adevarat ca asta asteptam de la acest film, momente amuzante, insa impresia e ca se puteau mai bine ingloba in firul narativ si ca nu trebuia sa fie intrerupt de atatea ori. Vrem totusi sa urmarim un film si nu un calup de momente umoristice, oricat ar fi ele de bune.
Spuneam ca filmul de fata are aspectul unui low budget si atunci am fost curios sa vad cat s-a cheltuit pentru a arata in halul in care arata. (calitate a imaginii) 9 milioane de dolari in 1984! Incredibil! Si cand te gandesti ca doar cu 3 milioane s-a realizat spectaculosul debut al echipei Z.A.Z. in
Airplane!. Iar acolo apar si ceva actori, adica nu doar debutanti ca aici, unde pana si protagonistul, Val Kilmer este la momentul botezului absolut in cariera de actor. Dar s-a achitat bine de sarcini si nu avem dece sa ne plangem. In fond, nimeni nu s-a remarcat, in sensul rau al cuvantului, in acest film.
Interpretarea si scriptul sunt bune spre foarte bune. Parte tehnica e cea care e la pamant. Ma intreb atunci: pe ce naiba s-au dus cele 9 milioane?
Un moment de regie, care se petrece in timpul spectacolului de balet este realmente jenant: acel zoom facut la "zborul" balerinei. Scena tine suficient de mult pentru ca orice spectator sa poata sesiza rusinica inflamata. Nu mai era nevoie sa se realizeze si acel focus. E ca si cand ni se explica gluma, iar pentru un public, acest lucru este o ofensa. Eram capabili sa ne dam si singur seama de gag, fara ca cineva sa trebuiasca sa ne deseneze pentru a intelege. Plus ca tot zoom-ul este o mizerie din punct de vedere al calitatii, al imaginii si al montajului.
Concluzie: O comedie buna, cu momente savuroase si de multe ori hazlii. Daca nu ar fi fost partea tehnica precara, probabil ca filmul ar fi intrat in orice top ce jurizeaza genul comedie. Dar asa, nu ne ramane decat sa ne straduim sa depasim momentele grosolane, necizelate si sa gustam dialogul, replicile si scheciurile, pentru ca merita.
Nota 7,09!