[illotempore2002]

Refuz sa cred ca exista oameni care folosesc un asemenea vocabular cand se adreseaza parintilor. De fapt, Barbu mi s-a parut personajul cel mai slab interpretat, l-am perceput ezitant chiar si-n ezitarea pe care trebuia sa o exprime.

Refuzi sa crezi pt ca traim intr-o societate care ii urca pe parinti pe un piedestal mult mult mult prea inalt, cand in realitate multi nu merita, exista parinti abuzatori, controlori, violatori, violenti care spulbera personalitatea copiilor lor. A acorda respect parintilor neconditionat e o valoare absurda a societatii noastre. In cazul de fata, este justificat 100% de ce el o injura pe mama sa - pt ca sufera de mania controlului si este extrem de dominanata, nepermitandu-i fiului ei sa aiba intimitate si sa face alegerile pe care are el chef sa le faca. De altfel, baiatul sufera de ceva nevroze. - teama de boli, de ace de seringa nesterilizate, de infectii, lucruri care ii afecteaza inclusiv viata sexuala, dupa um expune prietena lui. Nevrozele de genul asta sunt cauzate de parinti controlori.
In plus, ea e o mama care vrea sa se implineasca prin copilul ei, adica ii traseaza lui o misiune in viata, aceea de a o face pe ea fericita, iar nu a se face pe sine fericit.

Nici pe mine nu m-a impresionat din pacate filmul desi din dorinta de a sustine talentul romanesc sunt indulgenta, dar mi-e greu sa cred ca nu au fost filme mai bune la Berlin decat Pozitia Copilului. Am fost la festival si am vazut vreo 5 filme dintre care pt doua pariasem ca or sa ia premiul.

Dar chiar si asa, ma bucur ca premiul a venit la noi, fie si pe alte principii decat cele artistice. E o incurajare si recunoastere a talentului noii generatii de regizori.