[rvn]

Eu sunt de acord cu Liviu, doar că nu văd cinemaul comercial ca fiind dușmanul cinemaului de arta. Sunt două părți care au același drept să existe și care rareori se intersectează -- puțini regizori reușesc să le îmbine cu succes -- așa că nu văd de ce ar trebui tratate, oricare din ele, cu adversitate. Ideea e că deseori entertainmentul cinematic de azi se traduce prin mașini scumpe, explozii, împușcături, actori-vedetă, CGI cât cuprinde, adică acel gen de elemente care nu pot exista fără un buget baban în spate. Dacă nu ai măcar 10-20 de milioane buget, n-ai șanse să realizezi un film care s-ar încadra în ceea ce cultura de masă numește entertainment. Cam aici se oprește discuția despre mase. Mai rămâne să ne gândim de ce filmele românești nu reușesc să atragă procentul din populație care ar fi interesat de artă, în loc de entertainment. Și aici s-ar încadra multe din ideile din comentariu tău, rvn.

Liviu are dreptate, dar o spune prea sec. nu este atat de "basic". sau este "basic", dar ne putem intreba "de ce?" a ajuns sa se intample lucrul acesta intr-un mod atat de aproape de a fi iremediabil? ai spus excelent: cum sa reuseasca filmul romanesc actual sa atraga cat mai mult public din zona celor interesati de el, ca arta, nu ca entertainment? pentru inceput, ar fi necesar sa se cunoasca foarte bine care sunt preferintele,gusturile, cine sunt pretendentii unei asemenea categorii speciale de spectatori. a nu se intelege ca ma refer la ceva exclusivist, elitele se formeaza din cei carora le place sa savureze sofismul din filme, intr-un cerc mult prea elevat, foarte restrans. inclinatiile mele sunt pentru clasa de mijloc. vrem sau nu vrem sa acceptam, exista in Romania aceasta medie pestrita, pe care o formeaza deopotriva, oameni cu bani, dar snobi si oameni cu venituri modeste, dar a caror pozitie sociala este mentinuta de statutul profesional/intelectual. cred ca suntem constienti cu totii ca, filmul de arta, se adreseaza in mare parte, acelora cu un nivel de educatie peste medie, asta nu inseamna ca trebuie sa ne gandim numai la cei cu pregatire superioara. cum spuneam, romanii au inceput sa-si rafineze gusturile si datorita banilor castigati in afaceri, iar printre acestia, se regasesc destul de multi cu un nivel de educatie mediu, care, ar putea foarte bine sa fie atras catre genul de film la care ne gandim noi, Robert. iar lucrul acesta nu ar putea decat sa fie unul foarte bun. in timp, se formeaza o moda, iar moda si modelele sunt cele care dau tonul vietii sociale, iar a avea viata sociala inseamna consum, adica bani cheltuiti. ramane de vazut cine este in stare sa produca filme care sa convinga pe aceia de care vorbesc eu, ca merita sa se investeasca in filmul romanesc fara pretentii de a intra in vreun top al incasarilor de milioane de dolari.