|
Surpriza placuta
Daca ar fi sa numesc cateva lucruri care nu mi-au placut atunci acestea ar fi odata muzica. Peisaje superbe exploatate prin filmari spectaculoase, dar muzica orchestrala prea maiestoasa, prea inaltatoare si solemnitata. Cu alte cuvinte prea... artificiala. De fapt o muzica prea standard (asortata traditional cu peisaje monumentale coplesitoare), care putea sa lipseasca. Nu era necesara. Criticii sunt de alta parere, dandu-i lui Hans Zimmer - autorul coloanei sonore - un premiu. Ma rog, intre critica si bun gust e o prapastie enorma (si pot reveni oricand cu argumente, la cerere desigur, ca sa nu divaghez total).
Apoi din nou vag de tot dezamagitor Benicio Del Toro, in rolul minuscul al indianului retardat. Culmea, pentru acest rol a luat un premiu (inca un premiu pentru ceva care chiar nu mi-a placut). Demonstratia actoriceasca a scurtei sale aparitii s-a ridicat maxim undeva la nivelul unui student la actorie. Probabil era greu de scos mai mult din asa ceva, dar in acest caz nu era nevoie de BDT ci de... alt actor. Oricum lasa un pic de dorit intreaga scena usor fortata si neconvingatoare a interogatoriului. Poate ar mai fi de remarcat cu oarecari rezerve un alt moment de intensitate dramatica (sau melodramatica) - cel care-l determina pe Jerry Black sa actioneze, scena juramantului. Dar poate prea mult caut nod in papura.
La polul opus se afla din nou o scurta aparitie dar mult mai intensa si expresiva - Mikey Rourke. Sigur despre Jack Nicholson ce se mai poate spune? Ca e un actor exceptional, ca scena de final a fost fantastica? Nu are rost. E evident. Tot evident e ca decorurile sunt impresionante sau ca scenariul are un final neasteptat. De fapt e atat de neasteptat incat lasa loc de analiza, respectarea promisiunii cu pretul exploatarii fetitei ramanand o decizie morala controversabila.
Dar totusi aici merita remarcat ceva. Intreaga tinuta a filmului, toata linia sa calauzitoare sunt cele ale unui thriller standard, presarat cu jaloanele unor indicii sugerate foarte evident, fara provocari intelectuale, asa ca pentru orice spectator american. Totul pare a avea extrem de multa predictibilitate, ceea ce face asteptarea deznodamantului o formalitate, o chestiunde aproape rituala. Dar aceasta se dovedeste o simpla aparenta intentionat dirijata si bine controlata. O iluzie care sfarseste intr-o surpriza totala, acea surpriza care scoate filmul din tipar si il ridica in valoare.
Bottom line - cu toata intarzierea - Thumbs Up
|