Cinemagia Forum - View Single Post

victor_homescu · 02 Jan 2019, 10:43

-Gheorghe Dinica (25 decembrie 1933,Giulesti,dar 1 ianuarie 1934-in acte oficiale-10 noiembrie 2009,Bucuresti)**S-a spus despre el că,după dispariția lui Toma Caragiu la cutremurul din 1977,a rămas cel mai bun actor de film al României.Cariera sa prodigioasă a fost dublată de o viață pe măsură,începută pe străzile rău famate ale cartierului bucureștean Giulești,unde, aidoma filmelor în care a jucat mai apoi,polițiștii se războiau cu interlopii interbelici.Ajuns actor printr-un capriciu al sorții,devine un stâlp al vieții mondene,scriind istorie alături de prietenii săi Ștefan Iordache,Nelu Ploieșteanu și Ștefan Bănică,la cârciuma Șarpele Roșu.Apoi,la o vârstă la care alții ies la pensie,actorul se căsătorește(1996) cu o femeie cu totul specială,Gabriela Georgeta**Sotia mi-a organizat viata**,și își relansează cariera,pentru a încheia în glorie o viață extraordinară,mai ceva ca un film!/(Boerescu Dan-Silviu,in cartea Gheorghe Dinică și legenda Șarpelui Roșu,2017,Editura Integral)-

**Fiecare om trăieşte cum îşi alege.Pe mine m-a câştigat definitiv filmul.Mă uitam la cinematograf şi îi vedeam pe marii actori americani şi uşor-uşor am intrat în această lume.Dar am făcut şi film şi teatru cu pasiune.Stefan Iordache,cel care mi-a fost prieten o viata,a fost pentru mine un exemplu.Un om de o forta incredibila,un artist complet,un barbat de la care am invatat ce inseamna prietenia.De la Maria Tanase am invatat ce inseamna sa canti cu sufletul,de la Marin Moraru sa fiu rabdator.Si acum invat de la colegii mei mai tineri de platou.**
***
*Sunt vagabondul vietii mele*,Gheorghe Dinica
La carciuma din cartier..Unde se canta si se bea..
Vreau asta seara sa petrec..Cu amintiri din viata mea..
Am mai facut cate-o betie..Am mai iubit niste femei..
Si m-am vandut la galerie..Pentr-un bilet de cativa lei..
Sunt vagabondul vietii mele
Ca intr-un film cu Raj Kapur
Maturator de praf de stele
Si cusurgiu fara cusur..
Iar cand adorm,spre dimineata
Imi reprosez de la-nceput:
Ca n-am luat totul de la viata
Si nu i-am dat cat as fi vrut..
Am fost si print si cersetor..Un tradator,un om cinstit
Numai cu viata de actor..Eu niciodata n-am glumit.
Am mai si ras de-o nerozie..Am fost bogat,am fost falit..
Si in toata lumii nebunie..Eu publicul mi l-am iubit.
***
*Am fost crescut mai mult de bunici.Ai mei erau despărtiti.N-am avut ceea ce se cheamă o familie strînsă la gura sobei,cu povestioare,cu poezie si romantism.Era o viată aspră,ferită de dulcegării.Oaze?Vacantele de vară,la tară.Tata era din Arges si vara mă trimitea acolo,la niste mătusi si unchi,care mă iubeau. Era foarte frumoasă si clară viata,acolo.Pe la 13-14 ani mi-am luat viata în mîini si am plecat din cartier,spre centru.Singur. Întîmplări nefericite au fost destule,dar acum,privind înapoi,mi se par fleacuri.În orice caz,n-a fost ceva care să mă distrugă!*
***
Florin Zamfirescu,dupa moartea actorului**Aşa a fost să fie.Încet,încet dispare o generaţie.Chiar dacă mai apar alţi actori mari,Dinică este o pierdere foarte mare.Fiecare artist este un unicat şi cu atât mai mult,Dinică nu este repetabil,pentru că dacă ne uităm în toate marile filme româneşti,el este prezent** (sursa,Libertatea.ro)

02 Jan 2019, 10:43	#37
victor_homescu Guru Join Date: Dec 2016 Posts: 631	-Gheorghe Dinica (25 decembrie 1933,Giulesti,dar 1 ianuarie 1934-in acte oficiale-10 noiembrie 2009,Bucuresti)S-a spus despre el că,după dispariția lui Toma Caragiu la cutremurul din 1977,a rămas cel mai bun actor de film al României.Cariera sa prodigioasă a fost dublată de o viață pe măsură,începută pe străzile rău famate ale cartierului bucureștean Giulești,unde, aidoma filmelor în care a jucat mai apoi,polițiștii se războiau cu interlopii interbelici.Ajuns actor printr-un capriciu al sorții,devine un stâlp al vieții mondene,scriind istorie alături de prietenii săi Ștefan Iordache,Nelu Ploieșteanu și Ștefan Bănică,la cârciuma Șarpele Roșu.Apoi,la o vârstă la care alții ies la pensie,actorul se căsătorește(1996) cu o femeie cu totul specială,Gabriela GeorgetaSotia mi-a organizat viata,și își relansează cariera,pentru a încheia în glorie o viață extraordinară,mai ceva ca un film!/(Boerescu Dan-Silviu,in cartea Gheorghe Dinică și legenda Șarpelui Roșu,2017,Editura Integral)- Fiecare om trăieşte cum îşi alege.Pe mine m-a câştigat definitiv filmul.Mă uitam la cinematograf şi îi vedeam pe marii actori americani şi uşor-uşor am intrat în această lume.Dar am făcut şi film şi teatru cu pasiune.Stefan Iordache,cel care mi-a fost prieten o viata,a fost pentru mine un exemplu.Un om de o forta incredibila,un artist complet,un barbat de la care am invatat ce inseamna prietenia.De la Maria Tanase am invatat ce inseamna sa canti cu sufletul,de la Marin Moraru sa fiu rabdator.Si acum invat de la colegii mei mai tineri de platou. * Sunt vagabondul vietii mele,Gheorghe Dinica La carciuma din cartier..Unde se canta si se bea.. Vreau asta seara sa petrec..Cu amintiri din viata mea.. Am mai facut cate-o betie..Am mai iubit niste femei.. Si m-am vandut la galerie..Pentr-un bilet de cativa lei.. Sunt vagabondul vietii mele Ca intr-un film cu Raj Kapur Maturator de praf de stele Si cusurgiu fara cusur.. Iar cand adorm,spre dimineata Imi reprosez de la-nceput: Ca n-am luat totul de la viata Si nu i-am dat cat as fi vrut.. Am fost si print si cersetor..Un tradator,un om cinstit Numai cu viata de actor..Eu niciodata n-am glumit. Am mai si ras de-o nerozie..Am fost bogat,am fost falit.. Si in toata lumii nebunie..Eu publicul mi l-am iubit. *** Am fost crescut mai mult de bunici.Ai mei erau despărtiti.N-am avut ceea ce se cheamă o familie strînsă la gura sobei,cu povestioare,cu poezie si romantism.Era o viată aspră,ferită de dulcegării.Oaze?Vacantele de vară,la tară.Tata era din Arges si vara mă trimitea acolo,la niste mătusi si unchi,care mă iubeau. Era foarte frumoasă si clară viata,acolo.Pe la 13-14 ani mi-am luat viata în mîini si am plecat din cartier,spre centru.Singur. Întîmplări nefericite au fost destule,dar acum,privind înapoi,mi se par fleacuri.În orice caz,n-a fost ceva care să mă distrugă! * Florin Zamfirescu,dupa moartea actoruluiAşa a fost să fie.Încet,încet dispare o generaţie.Chiar dacă mai apar alţi actori mari,Dinică este o pierdere foarte mare.Fiecare artist este un unicat şi cu atât mai mult,Dinică nu este repetabil,pentru că dacă ne uităm în toate marile filme româneşti,el este prezent** (sursa,Libertatea.ro)