The look of silence aseara tarziu, pana dupa ora 1 noaptea, o atmosfera portivita pentru un documentar dur despre masacrul indonezian din 1965. Se pare ca e un fel de continuare la The act of killing pe care din pacate nu l-am vazut. Joshua Oppenheimer se concentreaza pe moartea unui singur tanar - a carui stomac a fost spintecat cu o macheta dar areusit sa fuga, iar in ziua urmatoare armata l-a luat de acasa, din fata mamei sale si l-a ucis ulterior intr-un mod grotesc. Fratele mortului e filmat in timp ce are discutii cu cei care au participat sau erau la conducerea masacrului - si care de altfel sunt si azi la putere in Indonezia. Atitudinea acestora e una sfidatoare, nu se considera vinovati, ba chiar in unele cazuri sunt mandri de ce au facut. E un documentar puternic si socant, poate chiar un pic prea socant intr-un mod usor cautat de regizor. Dar e cu siguranta de vazut, te zguduie si te pune pe ganduri.

Acum scriu din holul hotelului, in mai putin de o ora plec din Cluj. Dimineata am mai apucat sa vad Petrecerea de adio, o proiectie adresata in principal pensionarilor, care au avut si intrarea gratuita. E un film destul de inteligent care abordeaza tema eutanasiei intr-un stil pe cat de agreabil e cu putinta avand in vedere natura ei.

Pentru mine personal nu a fost un TIFF prea bun, n-am vazut nimic care sa-mi placa mult. The look of silence si In a glass cage sunt filme bune in moduri foarte diferite, dar ambele prea disturbing ca sa te atasezi emotional de ele. Fusi si Slabanoaga de sora-mea sunt filme pe care poti sa le "placi" dar nu deosebit de interesante din punct de vedere intelectual. Mi-a lipsit un Oslo 31 august sau Laurence Anyways, dar asta e, poate n-am nimerit la proiectiile potrivite. TIFF continua, go see it if you have the chance.