|
chiar daca filmul nu a fost apreciat de maroitatea, fapt care l-a descumpanit un pic pe Mercutio, ramane, totusi, o pagina filmata "de istorie". tenta politica, ascunsa in haina unui film politist, ramane, cred eu, cel mai important lucru de mentionat. personajul interpretat de Volonte este o ciudatenie a naturii. poate, din acest motiv si din altele, filmul a dezamagit la capitolul credibilitate, fiindca nu reuseste sa convinga spectatorul la ce categorie poate fi incadrat.
in ceea ce o priveste pe Florinda, aici destul de tanara, aparitia ei chiar este convingatoare, i-am admirat eforturile de a-si etala calitatile fizice cerute de rol, cu naturalete si erotism incitant destul de bine dozat. mi-aduc aminte de rolul ei din Caracatica, fiindca tot s-a amintit de el si tin minte ca din prima clipa mi s-a parut respingatoare, dar, poate ca acolo era si din cauza personajului interpretat si a varstei. oricum, aici a fost o surpriza placuta s-o revad, mai ales ca interpretarea ei nu a ramas neremarcata.mi-au placut doua secvente cu ea: cea a telefonului (de unde am extras si pozele) si cea a in care il ruga pe comisar s-o interogheze in timp ce statea dreapta, in genunchi.
pacat ca rolul lui Volonte a fost atat de mult impins spre limita absurdului. toate scamatoriile sale si micile tertipuri puse la cale pentru a crea impresia unui film in care suspansul si tensiunea maxima ar fi insemnat cum sa se deconspire asasinul deghizat taman in seful sectiei omucideri, au esuat, tocmai pentru ca autorii nu au dorit sa urmeze linia asta, au folosit-o doar ca pretext pentru a atrage atentia asupra ceva ce au considerat mult mai important, dar ramane la aprecierea fiecaruia daca au reusit sau nu.
pe ansamblu, pe mine nu m-a dezamagit. nu stiu cat a contat coloana sonora a marelui Morriconne, dar eu ii dau un 3.
|