Elif Shafak - "Lapte negru"
Relatia mea cu Elif Shafak a inceput prost.Prost de tot (cine m-o fi pus sa citesc "bestseller"-ul "Bastarda Istanbulului "? ...)
Cum atitudinile radicale nu sunt insa in firea mea si vazand ca iese la rampa cu o poveste personala( "Lapte negru " are ca ca subtitlu -
"Despre scris ,conditia de mama si haremul interior" ),am sters cu buretele dezamagirea si m-am apucat de acest volumas fara nici un resentiment.
Femeile au o incontestabila vocatie a marturisirilor literare.Fixatia si slabiciunea mea pentru non-fictiunea de genul feminin (memorii/jurnale/autobiografii) mi-au prilejuit nu doar ore de maxima incantare ci si ( cum altfel ?) - opinii ferme la tema
Scrisorile Doamnei de Sevigne au facut epoca si astazi sunt mai savuroase si mai pline de viata decat multe din scrierile docte ale ilustrilor ei contemporani.Francoise de Motteville si Adele de Boigne au fost cei mai buni profesori de istorie pe care i-am avut.In secolul trecut - doamnele prind curaj si cele mai bune pagini sunt cele in care ele insele devin personaje.Berberova,mai conteaza azi doar pentru autobiografia ei "C'este moi qui souligne "(dar ce carte/un must read).Socanta Anais Nin ,care a uzat de propria sexualitate ca de un instrument chirurgical pentru a-si diseca subconstientul,nu a fost nici pana acum egalata in revelatiile prezentate,iar Katherine Mansfield e mai expresiva si mai tusanta in jurnalul ei trist decat in toate crochiurile literare la care risti sa te ia somnul.Insasi doamna Woolf a pastrat doar pentru insemnarile personale,ceva din fascinantul ei spirit. In fine,aici,langa noi,Isabel Allende,care-si iroseste minunantul talent pe romane pentru adolescentele visatoare,a reusit in "Paula", sa transfome o tragedie personala intr-o carte puternica si uimitoare despre conditia umana.Toate aceste experiente m-au facut sa am o incredere neconditionata in confesiunile feminine.
In "Lapte negru " - Elif Shafak are o singura durere : poate oare o femeie dedicata scrisului sa mai spere si la altceva de la soarta ? Bag seama ca asta e noul "mal du siecle" !Ce cancere,ce alzheimer ? Fleacuri ! Cariera + viata privata ,la pachet si la superlativ - asta o sa ne puna pe toti pe butuci !
Soarta e darnica cu Elif : in pofida fandoselilor ei ("Trup contra creier" scrie ea in carte),intalneste un tip,cade in pacat,ba chiar se si marita,tranteste repede un copil si apoi face si o depresie post-partum ,din care desigur va scapa cu bine.Despre toate acestea sporavoieste ea in "Lapte negru "( titlu inspirat care integreaza creatia si maternitatea),cu umor,alintandu-se de-a dreptul cu noi,incantata in mod evident de ipostaza.
In povestea personala ea inserteaza tot felul de istorii despre alte scriitoare si raportul in care s-au gasit cu maternitatea ,casnicia si iubirea.Abia de la ea am aflat si eu ca atunci cand o apucau pandaliile Zelda Fitzgerald isi dadea foc la hainele din dulap( ce cool!) si ca Geoge Eliot,dupa moartea dragului ei Lewes,s-a maritat cu un barbat cu 20 de ani mai tanar decat ea,pentru ca - se pare !- aveau preocupari intelectuale comune
( asta da refacerea moralului,bravo cucoana !)
Concluzie : "Lapte negru" e o carte usoara,fluida dar inteligent conceputa,plina de o energie molipsitoare .Nu conteaza prea mult despre ce citesti( dileme,depresii,scriitoare sau scutece).Conteaza doar farmecul scriitoarei si starea ei de spirit.
Pe bune,lumea asta nu straluceste doar datorita soarelui ci si a personalitatilor cu carisma.
Argumente mai convingatoare mai jos.
http://www.ted.com/talks/elif_shafak...f_fiction.html