Filmul trebuia plasat temporal în perioada aia în care rugurile aprinse de creștini se vedeau din spațiul cosmic. Poate le vedea și talibanul ăla creștin care semnează „sobor” sau ceva de genul ăsta. Adevărul este că după `89 li s-au acordat prea multe privilegii și nu-și mai văd lungul nasului. Ne-au încălecat de tot, au pătruns în media, în școli, pe (sau în) forumuri. Nici Creștinismul n-ar fi ajuns să domine Europa dacă n-ar fi existat niște împărați romani care, pricepând că au nevoie de el ca s-o subjuge, nu i-ar fi dat puteri depline, subordonându-și-l totodată, se înțelege. Și în filmul ăsta, asediatorii și asediații așteapă la un moment dat hotărârea împăratului. Deznodământul conflictului religios din Alexandria nu e hotărât de dezbateri filosofico-teologice, ci e impus prin forța armelor. După atâtea secole de dominație brutală și un număr de victime scris cu cel puțin 8 cifre, aveți decență, domnilor creștini și mai ales catolici și nu mai pozați în ceea ce nu sunteți și cel mai probabil nici n-ați fost niciodată!
__________________
„Iubirea" e un cuvânt şi-atât. Există şi cuvinte care nu au un sens anume, ci reprezintă numai o alăturare de sunete.
|