Originally Posted by Federico:
|
Adica pe langa funtia normala a unui filmmaker de a-si excita spectatorul, el il mai trage pe acesta de maneca constiintei inspre propria-i conditie de spectator si mecanismele acestui statut.
|
si ce-i asta, o scuza pentru cheesiness? sunt de acord, in filmul acesta esti mereu constient ca asisti la un spectacol (prost). mereu constati jocul mediocru, culoarea si muzica nepotrivite, ideile din alte filme. spectacolul nu te misca de fel, in schimb il intrevezi mereu pe autor parca spunandu-ti "vreau sa fii miscat".
m-am cam plictisit sa tot discut despre Drive si cronicile lui
. daca pentru tine aceasta asa zisa cronica sau analiza e convingatoarea, daca ai invatat ceva din ea, foarte bine pentru tine
eu o gasesc plina de afirmatii, ori extrem de subiective <<we are on our feet during this invigorating prologue>>, ori e extrem de generale <<the whole film, held up as a mirror to us>>, ori aluneca spre niste notiuni inaplicabile pentru film, ca dialectica sau dialog cu spectatorul. asa ca hai s-o lasam balta ca nu ajungem nicaieri.