|
Ágúst Guðmundsson este, zic eu, un regizor islandez foarte plăcut de urmărit, cel puțin prin prisma filmelor lui despre care știu câte ceva, un regizor din ale cărui filme l-am văzut pe ăla cu vikingii, un film bun, unul din cele în care se redă o față cât mai apropiată posibil de realitate a strămoșilor insularilor, pentru a schimba percepția deformată a publicului în legatură cu ei, formată anterior din alte cinematografii (mitizată).
Filmul se numește Útlaginn sau Outlaw: The Saga of Gisli (1981), un film direct de la sursă, cu adevărat bun, istoric, de cultură, un film realist, edificator despre viața, obiceiurile, ocupațiile, afacerile interne la wikingi, însă, din câte se distinge, ei au o problemă - fricțiune internă. Deoarece numărul bărbaților viteji este de două ori mai mare decât numărul femeilor dorite, apare triunghiul amoros. În acest fel, populația de sex masculin se înjumătățește și, astfel, rezultă logic că femeile sunt mai multe la număr în acele ținuturi nordice.
Se găsesc și proverbialele peisaje islandeze, pe care planeta nu le va mai avea pentru multă vreme, în ritmul ăsta.
Tot în acei ani, '80, regizorul islandez a realizat și un alt film ce trezește interes: Land og synir sau Land and Sons (1980).
Părinții sunt optimiști, iar unul din ei, supărat că tineretul e pesimist, că nu are răbdare, etc, îi dă unui june două duști de ceva la sticlă, pentru a-i crește optimismul, după cum îl dăscălește.
Este o ecranizare. Este vorba de familie, de valorile în schimbare ale generațiilor (tată și fiu), de stil de viață, impresii și consecințe... iar pentru noi, de analize.
Concluziile sunt importante, de luat în seamă, mai ales că timpul a trecut de la momentul realizării filmului și se văd rezultatele în urma faptelor semnalate.
Un alt film de interes, semnat de el și demn de semnalat pentru împătimiții filmelor nordice, a naturii și intrigilor de tip fiord, e și serialul în 6 episoade Nonni and Manni (1988).
|