[1MicuCelUmilSiViril]

Why Not - Eijanaika (1981) Shohei Imamura

Din cele 1000 de filme pe care trebuie să le vezi înainte de a spune că japonezii sunt băieți buni, întregi la minte.
Film de actualitate japoneză la 1860-70, epocă dificilă, plecări și reveniri... din America, săraci care își vând nevestele și copiii, eventual târfe, nenorociți, bande de hoți, trădări, revolte populare, coduri de samurai, shoguni, intrigi pentru putere, străini veniți cu afaceri, care finanțează ambele tabere, tăvăleală cu impotenții zilei, toți vorbesc de o schimbare mondială, importul can-canului în Japonia, vise, violență, ce-i acolo! Așa că mai e o șansă! În plus, sunt faze și imagini reușite.

Shirak (1988)

Shirak, nu de la Paris, ci din Irania! Din Persia vin nu numai piersicul și covoarele (Achemenia), ci și "la mistreți", un film al creșterii, al maturizării unui copil cu voință, ce e nevoit să se maturizeze repede, un puști ce merge distanțe mari (și la școală, fără jeep), filmul e mișcător fiindcă merge mult, culege curmale, smochine, deși e periculos, prinde mistreți ca adulții (trăiește periculos), gândește, mai bine ca adulții (și mai periculos)
Un film din cele 1000 de filme pe care trebuie să le vezi înainte de a vedea filme pentru adulți.

Why Has Bodhi-Dharma Left for the East (1989) Dharmaga tongjoguro kan kkadalgun

Viața lor trăită în natură, un loc de experimentat, cu peisaje frumoase, era pașnică, își vedeau de ea în ritmul picăturii chinezești, la fel de repede își turnau ceaiul în cești, se mai gândeau la nemurirea sufletului, interesante rânduri, de oameni deştepţi, cum era de așteptat, care se apropie de creștinism, cum era de așteptat, că și noi gândim cam aceleași lucruri.
În film este vorba de același țel, în două variante: a călugărului montan și a călugărului călător.
Era frumos să ne arate și ce a făcut el în est. O fi existând și partea a 2-a a filmului, De ce a plecat Bodhi-Dharma în vest?
Și un apropo pentru noi. Tot omul vântură lumea, dar e bine să n-ajungi să nu mai știi cine ești!
Cu vânturatul trebuie să te regăsești, dar dacă nu, mai bine rămâi la sapă și trăiește în modul primordial. Cei care se regăsesc, ați remarcat, deodată se liniștesc și se așează undeva, își găsesc locul. Cei care nu, continuă fără sfârșit, toată viața, până la bătrânețe, să se vânture.
Și apoi, câte unul a crezut că, dacă pleacă dintr-un loc, li se șterge urma prostiei lor, că în noul loc va fi altceva. Nu, e prost și acolo! Asta e legea de conservare a prostiei. Îl urmează cât trăiește, ca umbra soarelui, dacă nu schimbă ce trebuie schimbat.