Lelouche, răspunsul e destul de simplu. De ce să merg la un film care îmi arată lucrurile pe care le pot vedea în jurul meu, în tramvai, privind pe fereastră, la ştiri? De ce să plătesc bilet, când filmul ăsta al realităţii se derulează în jurul meu, pe gratis! Ca să văd cum un regizor face tot posibilul să imite cât mai bine o realitate pe care o cunosc, de care sunt sătul, şi din care nu mă lasă să evadez?
Poveştile, basmele, romanele, teatrul au alt scop. Acoperă o altă nevoie a omului, nu cunoaşterea realităţii. La fel filmul.