Margaret - 5/10

Desi nu pare o nota mare, la mine 5-ul se ia greu. Cam la trei sferturi din filmele pe care le aleg eu insumi le-as da mai putin.

Ce mi-a placut in principal la filmul asta a fost impredictibilitatea, nu neaparat ca rezultat final cat ca mod de a ajunge acolo. Lonergan preia bucati din diverse surse, le prelucreaza si vopseste ca sa se potriveasca creand o masinarie interesanta si neobisnuita, dar total nefolositoare. Una din bucati e dilema morala, alta e boala mentala, alta e problema evreului, alta e maturizarea, alta e societatea americana corupta etc. Iar vopseaua care le patrunde si le acopera pe toate sub aceeasi aparenta omogenitate e dramatismul, in sens histrionic.

Personajul central, tanara Lisa e in centrul acestui vartej eterogen, asa ca e foarte greu de sustinut ca om real. Solutia cea mai draga scenaristilor in astfel de situatii e sa zica ca personajul e nebun, ceea ce le da frau liber sa faca ce vor din el. In cazul de fata avem o pseudo-"tulburare histrionica de personalitate" ceea ce in film se traduce intr-o fata cu simtaminte morale puternice, dar simultan rea si sexy. Prima parte pentru a crea gadila emotiile audientei, a doua parte pentru a-i gadila alte zone. Anna Paquin face un rol reusit scotand cam se se poate din scenariul asta.

Pe de alta parte temele abordate, fie si superficial, au o relevanta reala. Merita sa distrugi viata unui om pentru o greseala aparent minora? E normal ca banii sa cumere orice sau ca America sa intervina militar in viata altor state? "Lumea ne uraste" spune unul din studenti, referindu-se la americani si are partial dreptate.