[victor_homescu]

=Fiecare escroc sovietic isi are imaginea geamana in occident/,a criticat comunismul,regimul sovietic,occidentul materialist,intemeietor al euroscepticismului ca doctrina filosofica,alaturi de Soljenitân,exilat din URSS,a trait in Munchen,1978=1999,revenit in Rusia,profetiile unui disident,Alexandr Zinoviev (1922-2006),scriitor,istoric si filosof rus,scria in 1981/Dintr-o data,mi s-a parut ca merg pe una din strazile Moscovei.Moscova!Cel mai cenusiu si mai plicticos oras din lume.Cel mai crud si mai fara speranta.Si cel mai apropiat si mai drag.Viitorul omenirii.Un viitor dezgustator,însa un viitor totusi,menit a înlocui trecutul stralucitor al Occidentului.Nu sunt oare înclinat sa ma amagesc luând propria-mi stare jalnica în Occident drept viitor al Occidentului?Ar fi bine daca ar fi asa!Mi-e teama însa ca nu.Actuala stare a Occidentului este,în toate domeniile,apogeul a tot ceea ce poate obtine umanitatea;este exceptia plina de viata a moartei monotonii istorice.De acum încolo,drumul nu poate duce decât în jos,înspre mai rau,spre reîntoarcerea la vechea si obisnuita monotonie.Mentinerea cât mai îndelungata a starii în care se gaseste Occidentul este problema numarul unu.Pentru cine?Oricât de straniu ar parea,este problema numaru unu pentru noi-Zinoviev,Homo Sovieticus,Ed.Dacia,Cluj,1991 si,confesiunea unui filosof,controversat,intr-un amplu Interviu din 1999 =

(Înainte de razboi,tatal meu mi-a povestit urmatoarele:într-un colhoz avea loc o sedinta.Se discutau doua puncte:1.Construirea unui sopron;2.Masurile ce trebuiau adoptate pentru asigurarea bunastarii si fericirii în comunism.Cum cei prezenti n-aveau destule scânduri sa construiasca sopronul,s-a trecut imediat la punctul doi.Moscova ar putea fi în stare sa înalte un grandios imperiu mondial.Din pacate însa,n-are scândurile necesare)

Aceasta carte se ocupa de Omul Sovietic.El este un om de tip nou:HOMO SOVIETICUS.Personal am o relatie duplicitara cu aceasta noua creatura:îl iubesc si îl dispretuiesc.Ma incinta si ma îngrozeste în acelasi timp.Eu însumi sunt un Homocus.În consecinta sunt neiertator si crud atunci când îl descriu.Judecati-ne,deoarece la rândul vostru veti fi judecati de noi/A.Z.
&
Calea adevaratei iubiri are si hârtoape.(Proverb occidental)
Daca nu m-ar iubi,nu m-ar bate.(Proverb rusesc)
Vom lupta pentru pace pâna nu va mai ramâne piatra pe piatra.(Proverb sovietic)
Prima alarma:S-a petrecut într-o noapte în care am început sa delirez.Se facea ca eram târât undeva.
=Unde mergem?Am întrebat mut.
=La Judecata,a bubuit o Voce fara sunet.
=Care?
=De Apoi.
=Pentru ce ma judeci daca mi-ai predestinat fiecare clipa?
=Pentru viata.
=Cu ce-o sa platesc pentru ea?
=Plata pentru viata e moartea.Ti-a venit timpul.Plateste!
=Nu ma grabi.N-as putea s-o mai duc putin?N-am baut înca amara cupa a vietii pâna la fund!Si-am fost lasat sa plec.Si-am reusit oarecum sa uit si m-am lasat prins de tot felul de gânduri inutile.A vrea sau a nu vrea.Doresc sa fac ceva;însa foarte rar doresc sa fac cu adevarat ceea ce as dori sa fac.Nu va imaginati ca este vorba de un enunt sofistic inoperabil.E pura dialectica.Acum am sa-mi formulez diferit gândul,în asa fel încât veti fi dezamagiti de claritatea si banalitatea lui:as dori sa fac ceva,însa nu vreau sa fac efortul de a obtine ceea ce vreau.Vedeti cât e de simplu?De fapt,lucrurile se prezinta la fel cu toate„problemele eterne”,catalogate ca profunde si deosebit de complexe de marii gânditori ai trecutului si de mizerabilii lor epigoni din prezent.Formulat altfel,unul si acelasi lucru îsi arata imediat goliciunea si inutilitatea.De exemplu,sa luam Problema Numarul Unu:to be or not to bee?A fi sau a nu fi? Pentru rusi ea se pune sub forma:a bea sau a nu bea?Si nu pot fi doua raspunsuri la aceasta întrebare:desigur,a bea.Si înca bine!Dupa care începi sa bei din nou.Mai apoi,mai bei ceva.Si în cele dinurma,o iei de la început.În limba rusa poti formula aceasta Problema Numarul Unu si în alt fel:a bate sau a nu bate?La care nu poate fi dat decât un singur raspuns:a bate.Sigur ca trebuie sa bati.Si mai ales peste ochi!.În Occident desigur ca nu se întelege asta,pentru ca problemele rusesti nu se pot traduce în limbile occidentale.Daca încerci sa o faci,dispar toate nuantele romantice si întreaga profunzime psihologica.Dorinta de a sta degeaba se naste în mine tot mai des.Fac atunci eforturi titanice de a mi-o împlini,reusind întotdeauna.Gânditorii occidentali vad în asta„tipica lene ruseasca”.Se înseala ca de obicei.Un roman politic.Doresc acum sa scriu un roman.De ce nu?Toti emigrantii rusi scriu ceva.Sunt mai prejos decât ei?Nu! Deci un roman.Un roman sentimental.Mai mult!Un adevarat roman sentimental,închinat deci în întregime iubirii.Cu precizarea ca este vorba de o poveste de iubire ceva mai deosebita:între Uniunea Sovietica (pe scurt Moscova) si Occident.V-ati putea întreba indignati,despre ce fel de iubire poate fi vorba daca Acest„daca”dovedeste însa ca e vorba de Adevarata Iubire.„Iubire pâna ce moartea ne va desparti”s-ar putea spune.Daca ati citit motto-urile de la început ar trebui sa întelegeti despre ce e vorba.Daca însa le-ati sarit,cititi-le neaparat.Va va lua numai un minut si veti gasi întelepciune pentru o viata.Iubirea dintre eroii mei nu este numai adevarata,ci în acelasi timp contemporana:deci homosexuala.Iar Moscova este partenerul activ.Întrebati orice cetatean sovietic ce-i face Moscova Occidentului si veti auzi un raspuns care sprijina cele de mai sus.Cetatenii din tarile occidentale v-ar spune acelasi lucru folosind însa expresii mai putin indecente.Atitudinea oamenilor sovietici fata de aceasta împreunare este total diferita.Occidentul considera ca este ceva sanatos si resimte cele mai voluptoase satisfactii.Senzatia noastra e de rusine si dezgust.E adevarat,nu pentru noi însine,ci pentru Occident.Dovezi ale unui martor ocular.
(...)
Si iata acum un mister pentru cititor;ceea ce spun nu-mi exprima convingerile.Ba mai mult,e vorba numai de un mister aparent:eu n-am nici un fel de convingeri.Am numai reactii mai mult sau mai putin stabile fata de orice lucru de care ma lovesc:un stereotip de comportament.Convingerile apartin cetateanului occidental,nu omului sovietic.În locul convingerilor,acesta din urma are stereotipuri de comportament”.Ele nu presupun nici o convingere si de aceea sunt compatibile cu orice fel de convingere.Când se confunda convingerile cu stereotipurile de comportament pot rezulta neîntelegeri,iar occidentalii pot capata idei stranii despre comportamentul sovietic.Daca altcineva ar spune ceea ce spun,as începe sa discut cu el în contradictoriu.Când cauti sa ajungi la adevar trebuie sa te implici tu însuti.Spun asta mai mult pentru a face pe grozavul decât din convingere,dat fiind ca nu mai caut sa ajung la adevar.Convingerile sunt un semn al imaturitatii intelectuale.Convingerile compenseaza doar imposibilitatea de a întelege repede si corect un fenomen dat în manifestarile sale concrete.Ele sunt îndrumari apriori asupra modului în care trebuie sa te comporti într-o situatie concreta fara a întelege concretetea acesteia.Un om cu convingeri este rigid,dogmatic si greoi,iar de regula,prost.Mult mai adesea însa,convingerile nu influenteaza comportamentul oamenilor.Ele nu fac decât sa poleiasca vanitatea,sa usureze constiintele încarcate si sa ascunda prostia.Eu si Moscova.Sunt un emigrant sovietic în Occident.Cuvintele„în Occident”ar putea foarte bine sa lipseasca, pentru ca un emigrant sovietic în Est este o imposibilitate logica:oricum ai lua-o,suntem în Est.Am sa pastrez însa aceasta expresie deoarece multi occidentali,de frica Armatei Rosii,o sterg englezeste în Est.Ei îsi imagineaza ca si noi putem face la fel.Acum traiesc în Occident si ma simt ca si cum as fi fost aruncat în fundul unei provincii rusesti.E un lucru la care ma gândesc adesea.Pentru mine exista numai o singura capitala în lume:Moscova.Orice altceva e provincial.Moscova este nu numai capitala unui stat.Este capitala istoriei.Asa ca atunci când am parasit-o am facut o boacana:m-am exclus din istorie.Eu si Occidentul=Ce aveti cu Europa Occidentala?M-a întrebat un localnic.Si asa aveti prea mult pamânt.Defrisati-va Siberia si lasati-ne în pace!