Un film extraordinar.
<loc de introdus imaginea cu Schultz si Django, dupa dealuri.>
La cinema m-am dus cu un grup divers de persoane, unele mai mult, altele mai putin interesate de cinematografie dar la sfarsit toata lumea a iesit impresionata de film. Este un film care poate fi privit si admirat de un numar mare de oameni pentru ca lucreaza la toate nivelele. Poti sa te uiti si sa admiri regia, imagine, suntetul, sa "descoperi" ca sclavia a fost o perioada urata din istoria violenta a omenirii sau sa "descoperi" ca trasaturile speciei care au dus spre astfel de excese sunt inca vii in noi.
Sunt un fan al filmului Inglorious Basterds dar m-am dus la Django cu asteptari mai mici pentru ca nu vroiam sa vad un Inglorious Basterds pus in timpull sclaviei. Calitatea dialogului este aceasi dar filmul este altfel realizat. Nu am vazut un "spagetti" western pana acum si nu sunt nici un mare fan al filmelor western dar Django mi-a placut pentru ca este mai mult decat atat.
Inca de la inceput am fost placut surprins de ce am vazut pe ecran. Nefiind un cunoscator al filmelor care l-au influentat pe Tarantino, pentru mine stilul intro-ului a fost nou si interesant. Coloana sonora este unul din punctele forte a filmului si si-a facut simtita influenta inca de la scena introductiva in care erau prezentati actorii. Din tot ce am vazut pana acum pot sa zic ca au fost decat cateva scene introductorii care mi-au ramas in minte, cea din Watchmen si acum cea din Django, amandoua afectandu-ma foarte mult, poate mai mult decat scenele care urmau. Am fost surprins sa gasesc ca melodiile alese de el pentru film nu m-au scos din atmosfera vremii si ca totul parea bine ales.
Despre actori si personaje, nu am foarte multe de spus pentru ca toti sunt la un nivel foarte ridicat, mai ales datorita scenariului dar si sigurantei pe care Tarantino le-o ofera pentru a da totul pe ecran. Waltz este la inaltime ca deobicei, Foxx mi se pare a il joaca foarte bine pe Django (bine ca nu a fost Will Smith, dear Jesus). Kerry Washington desi nu are mult de a face are o scena foarte buna cu genialul Samuel Jackson. As vrea sa fac niste mentiuni speciale pentru Jackson si DiCaprio care joaca niste roluri in care publicul nu ii cunoaste si pe care ajung sa le urasca pentru ca in afara de scenariul foarte reusit, interpretarea celor doi este eficienta si neasteptata.
Dezamagirea este ca atunci cand am luat biletele de cinema am observat ca salile erau cam goale. Cand am intrat totusi in sala de cinema, 95% goala la o ora decenta, am avut ocazia sa observ ca din publicul venit la Django fac parte si prostii, acele fiinte needucate si incapabile de dezvoltare personala. In fata era o combinatie exploziva de un prost iar cu doua randuri mai jos de o proasta, fiecare venit cu altcineva. Partea lor comuna era ca radeau ca tampitii la scene care nu aveau nimic comic in ele. Cand sclavii mergeau intr-un anumit fel din cauza lanturilor, radeau ca prostii, cand Django isi da patura jos de pe el si i se vedeau urmele pe spate, radeau ca prostii, cand Django se urca pe cal, radeau ca prostii, atat de tare incat se auzea in toata sala. Daca filmul a atras si mizeria societatii, de ce era sala goala la mai toate spectacolele ?
Filmul este unul pe care l-as recomanda oricui, indiferent de backgroundul cinematografic sau de gusturi. Este un film facut pentru public dar unul foarte reusit. Trateaza o tema serioasa intr-o maniera mai putin
serioasa dar foarte eficienta si acceptabila pentru publicul larg. In analiza filmului poti sa te opresti unde vrei si unde te duce experienta, cunostiintele sau sensibilitatile in legatura cu problema expusa pe ecran. Nu simti insa niciodata ca te loveste cineva cu ciocanul peste cap si iti spune ce e bine si ce este rau ci ajungi la concluzia respectiva de unul sigur chiar daca nu intri in maruntaiele situatiei. Ala este semnul unui film reusit si a unui autor senzational care reuseste sa starneasca emotiile pozitive exploatand imaginile vremii dar intr-un mod interesant. Apreciez cand filmele se adreseaza masei mari de populatie care se duce la cinema pentru ca daca este ceva de spus, ei sunt cei care trebuie sa vada, sa auda, sa gandeasca, sa schimbe, sa incurajeze sau sa descurajeze aspecte care sunt prezente in timpurile noastre.
PS: Am mentionat ca muzica a fost senzationala, nu ?
