Rezultatul concursului de muzică ușoară al grupului Euroviziunii mi-a evocat faimoasa lamentație a bătrânului Will:
Sonetul LXVI (în traducerea clasică a lui Mihnea Gheorghiu)
Mă uit scârbit la tot, şi-aş vrea să mor,
Decât să-l văd slăvit pe ticălos,
Iar pe sărman de râsul tuturor,
Să-l văd tăgăduit pe credincios,
Pe vrednicul de cinste, oropsit,
Şi pe femei batjocorite crunt,
Pe cel făr’de prihană pedepsit
Şi pe viteaz răpus de cel mărunt
Şi artele sub pintenul despot.
Să văd prostia doctor la deştepţi,
Şi adevărul, “vorbă de netot”
Şi strâmbul poruncindu-le la drepţi.
Mă uit scârbit la tot şi bun rămas!
Dar dacă mor, iubirea-mi cui o las?
Clichează aici pentru un eseu despre traducerea acestui sonet, eseu care conține varianta originală în engleză, precum și alte șase tălmăciri aparținând unor diverși autori.
Să gândim pozitiv și să nu ne lăsăm înfrânți de dezamăgiri!