Ca tot veni vorba de Bukowski, unul dintre scriitorii mei preferati...
Căderea
prea gras
prea slab
sau nimeni.
râs sau
lacrimi
duşmani
iubiţi
străini cu feţe ca
unghiile de la
degetele mari
armate alergând prin
râuri de sânge
fluturând sticle de vin
înjunghiind cu baionetele şi violând
virgine
sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină
cu o poză a lui M. Monroe
în această lume există singurătate atât de multă
încât o poţi vedea în mişcarea lentă a limbilor
unui ceas.
oameni atât de obosiţi
mutilaţi
fie de dragoste fie de lipsa ei.
oamenii nu sunt buni
unii cu alţii
bogaţii nu sunt buni cu bogaţii
săracii nu sunt buni cu săracii
ne este frică
sistemul nostru de învăţământ
ne spune la toţi că putem fi
cu toţii învingători de super-căcat.
nu ne-a spus despre şanţuri
şi sinucideri.
sau teroarea unui om
îndurerat, undeva,
singur
neatins de nimeni
căruia nimeni nu-i adresează
nici un cuvânt
oamenii nu sunt buni unii cu alţii.
oamenii nu sunt buni unii cu alţii.
oamenii nu sunt buni unii cu alţii.
cred că nu vor fi niciodată.
nu le cer să fie.
dar uneori mă gândesc la asta.
mărgelele se vor clătina
norii se vor înnora
iar criminalul va decapita copilul
ca şi cum ar muşca dintr-o îngheţată pe băţ.
prea mult
prea puţin
prea gras
prea slab
sau nimeni.
mai mulţi cei care mă urăsc
decât cei care mă iubesc
oamenii nu sunt buni unii cu alţii
poate dacă ar fi
morţile noastre nu ar mai fi aşa de triste.
între timp mă uit la fetele tinere
lujere
flori de posibilităţi.
trebuie să existe o cale.
în mod sigur trebuie să existe o cale la care nu ne-am gândit încă.
cine mi-a pus creierul ăsta înăuntru?
urlă
cere
spune că există o şansă
nu va spune
„nu”.
|