[marius_em]

Nu stiu despre regulile creatiei, dar filmul asta a avut un feeling puternic. Greu de urmarit, greu de digerat, cu siguranta. Dar tembel, rigid, sau excesiv de criptic, nu cred. Dincolo de toata simbolistica, pe care o analizezi mai mult dupa, pe moment, in timp ce-l vezi, filmul asta iti transmite o teama profunda, o frica primordiala fata de om, fata de femeie in cazul asta.
Adica, ti-e frica de reactia unei femei care acum face sex, si pare sa aiba nevoie de tine, si se induce impresia rolului femeii protejate de barbatul grijuliu, insa gradual, ni se dezvalie setea teribila de afectiune, de atentie a femeii, ce o face sa-si ucida practic copilul. E un gand care-ti trece prin minte, ca orice gest, orice vorba, are importanta mult mai mare decat ai fi crezut pentru femeia cu care-ti impartasesti viata, si ca afectiunea ei pentru tine se poate intoarce impotriva ta. E nebunia aia din ochii unei femei tradate.
Nu as spune ca LVT e misogin, dar aici clar demonizeaza femeia, insa nu intr-un mod superficial, ci metodic, argumentat, ca o reactie la indiferenta masculina.