"Cea renumită prin graţie şi farmec”,astfel s-ar traduce Hariclea,nume de origine greacă,a cerut,si avea a se compune,în actul al II-lea din Tosca,"Visi d’Arte,Visi d’Amore"/**Scumpa doamna Darclee,puternica mea dorinta de a se reprezenta Tosca,dupa Roma,si la Scala e pe cale de realizare daca anumite dificultati de ordin financiar` se vor aplana.O mare artista pe care o cunosc si cu atat mai mult dumneavoastra,ar trebui sa ajunga la o intelegere cu directia Scalei.Oare va fi posibil?De aceasta depinde si este conditionata prezentarea operei mele in acest teatru.Daca randurile mele vor avea ecou in sufletul dumneavoastra,va rog sa ma instiintati si v-as fi recunoscator,Giacomo Puccini care va trimite multe si cordiale salutari**(..)**Puccini mi-a trimis manuscrisul operei Tosca,a cărei premieră urma să aibă loc în curând cu tenorul de Marchi și baritonul Giraldoni,sub direcția de orchestră a lui Mugnone.Peste câteva zile întâlnindu-l pe Puccini,i-am spus că mi-a plăcut Tosca foarte mult,dar că eu nu am nici o bucată mai de efect.El a recunoscut lacuna și a scris pentru mine Visi d Arte**,Hariclea Darclee,
***
Nicolae Carandino,scriitor,gazetar şi critic de teatru-în cartea „Viața de glorie și de pasiune a marii cântărețe Darclée"-publicată în 1939,prima carte dedicata artistei/**De Marchi execută admirabil prima romanță.Încheie cu acei si bemoli care îi transformă vocea,o argintează.Se aud în sală primele aplauze.Dar atât de timide.Dar atât de reci.Nici finalul la Te Deum nu obține efectul scontat.Actul sfârșește,în ciuda eforturilor lui Giraldoni, într-o atmosferă glacială.Publicul era departe de a fi cucerit..Dar se întâmplă un lucru nemaipomenit.Darclée își ridică fața brăzdată de lacrimi,de pe perne.Ochii ei,ca două pansele negre,se plimbă,o clipă, îndurerați,deasupra publicului.Și tăcerea grea de faptă se sfâșie.Se aude pentru întâia oară Vissi d’arte, vissi d’amore,romanța pe care,în cinstea marii Darclée,o scrisese Puccini.Interpreta își plătește datoria de recunoștință față de autor,făcând să triumfe Tosca.La ultima notă toată lumea s-a ridicat în picioare.Toată lumea aplaudă.Titlurile gazetelor de a doua zi au anunțat în cinci vorbe scurte ceea ce s-a întâmplat- „Darclée ha salvato la Tosca"
***
*Cand am cunoscut-o pe Hariclea Darclee la hotelul bucurestean care i-a fost ultimul camin intr-o lume indiferenta la antecedentele sale glorioase,stiam prea putin despre ceea ce ea insemnase in teatrul de opera mondial.Ii citisem insa numele in extrasul de pian al operei Tosca a lui Puccini,unde figureaza ca prima interpreta a rolului titular cu prilejul premierei absolute din 1900 de la Teatrul Constanzi din Roma.La sfarsitul anului 1938 am vizitat-o pe Darclee,cu recomandarea lui Victor Eftimiu,la hotelul Bratu de pe Calea Grivitei.Am batut timid la usa camerei de hotel,dupa ce imi anuntasem vizita prin cateva randuri stangace,lasate in ajun la portar cu biletul de vizita al lui Eftimiu.O rugasem pe fosta cantareata incarcata de atata glorie sa pregateasca poze,afise,programe,coresponenta si taieturi din ziare pentru a putea scrie despre ea deocamdata cateva articole la revista clujeana al carei colaborator eram de multi ani.Hariclea Darclee mi-a vorbit pe un ton simplu si obiectiv despre trecutul ei.N-a fost nevoie sa-i pun intrebari,fiindca stia ce si cat sa impartaseasca pentru a oferi o imagine despre ceea ce fusese si savarsise.Artista aceasta,sarbatorita candva pe cele mai importante scene lirice din doua continente,nu-si pierduse in intregime,nici in pragul varstei de optzeci de ani,farmecul de odinioara.Avea inca ceva tonic in fiinta ei,un optimism nealterat de tangentele traiului modest pe care il ducea.Ba avea pe deasupra si umor,ceea ce denota o inteligenta neobisnuita.Am rasfoit febril teancurile de ziare italiene, spaniole,portugheze si franceze pe care mi le-a pus la dispozitie.Am citit telegrame omagiale, ode in mai multe limbi adresate cantaretei celebre.Am atins emotionat filele ingalbenite cu scrisul si semnatura lui Verdi,Gounod,Puccini,Massenet,Saint Saenes,Caruso, Sarah Bernhardt pe ele.Darclee depana povestea propriei sale vieti cu o detasare care era mai miscatoare decat senzatia de tristete iscata de depanarea aducerilor aminte.Retin din decuparile cercetate o fraza dintr-un ziar portughez de pe la inceputul secolului:"in tot ce face, Darclee pune un mare friu".Pe friul acesta Darclee mai era stapana si la data cand am cunoscut-o:o calitate de pret a oamenilor care nu traiesc meschin doar pentru sine,ci se daruiesc generos semenilor lor,vietii din jur.Isi invatase rolurile cu o rabdare infinita Rabdarea n-o parasise nici la varsta definitivei renuntari la bucuriile vietii:ea o ajuta sa surada,sa fie amabila si atenta,sa se poata gandi si la maine. Darcleeisi pastra amintirile pe un raft al dulapului din hotel,in mici teancuri legate cu panglici,in doua valize.Stia ca ele sunt un fragment nepretuit al istoriei teatrului de opera european si romanesc din perioada 1890-1920.Probabil mai spera sa-si scrie memoriile sau poate chiar sa foloseasca insemnarile si observatiile sale profesionale la alcatuirea unei metode de canto.Ar fi fost,fara indoiala,un document de mare valoare si,in acelasi timp,un ghid nepretuit pentru viitorii artisti vocali*/Bucuresti 1938,(George Sbarcea,“Intalniri cu muzicieni ai secolului XX”,Editura Muzicala)
***
“Marea artista s-a daruit vietii si artei.In tot ce s-a perindat ochilor nostri: documente,ravase si parfumul volatilizat,scris de cerneala decolorata,flori pale si farimitate,in tot ce insemna un tezaur de neasemuit pentru o femeie si o artista,n-a tinut sa staruiasca decat asupra unei mindre marturii
retutindeni si intotdeauna s-a simtit romanca,a ramas romanca!”/scrie Cezar Petrescu
***
*Celebritatea,gloria sunt că strălucirea metalelor.Se datorează luminii din jur.Dacă s-ar putea,le-aș mai cuceri o dată*,Hariclea Darclée
https://www.youtube.com/watch?v=KmGF...Wd14Dmsvti1PHA
https://www.forbes.ro/darclee-privig...0u0wvze5c3T6Nk