|
Mi se intampla uneori, la ore, zile, saptamani dupa ce am vazut un film bun, sa-mi revina in minte cate un flash din respectivul film, un moment imbracat intr-o lumina noua. In ziua in care am vazut TM, inainte de a adormi mi-am adus aminte de ultimele cuvinte pe care Master i le spune, cu lacrimi in ochi lui Freddie (traducere libera): Tu du-te ... si daca gasesti in lumea larga vreo fiinta fara stapan, sa vii si sa ne spui si noua. Apoi montajul din mintea mea s-a dus fix la ochii ei, contrastant-autoritari pe chipul bland...verdictul ferm care il ucide pe un Freddie deja agonizand (That's not how I look)...ridicarea de pe scaun si iesirea din incaperea ultimei convorbiri ... indemnul ei la contra-atac dupa indoiala scepticului ... dansul usor grotesc al trupurilor goale din imaginatia aburita a lui Freddie, in care ea sta ca pe un tron si vegheaza totul ... si mi-am adus aminte ca adevaratii stapani sunt cei care stau jos cand toata lumea e in picioare, ei nu scriu carti si nu tin discursuri, doar trag de niste sfori.
|