|
mai, dar chiar e ceva acolo?
nu, cu riscul de a fi grosolan si neintelegator, io m-am cam lamurit cum o sa mearga baiatu asta mai departe; el merge pe scrasneala.
psihoze, traume grele, falci stranse, trimiteri adanci, actori alesi pe criteriul segiu nicolaescu (fete marcate, expresive, unde viciul e cicatrizabil, voce...voce, in primul rand).
da, normal, la cum arata filmu si cum joaca aia doi, ramai ganditor, dar pe urma te intrebi ca roger ebert: ce vrea, frate, asta de la mine? repet, p.t.anderson nu e nici hegel, nu e nici orson welles...
e un tip care a citit cate ceva, s-a uitat atent la filmele mari si a inteles care-i zeitgeistul. asa spun.
__________________
Our lives begin to end the day we become silent about things that matter.
|