|
tot ce-ai scris aici e vazut cu ochiul unui profesionist.
eu mi-aduc aminte un lucru: n-am auzit prea des vorbindu-se in salile de cinema de odinioara ca filmele astea amintite de tine, ar avea umor de-o calitate indoielnica.
din contra, publicul roman le adora.
oamenii erau nerabdatori sa vada BD-urile, Nea Marinul si celelalte comedii vestite ale anilor 70
casele de bilete se inchideau devreme. costa, daca nu ma insel 6 lei un bilet, dar lumea mergea cu placere. chiar daca, alte optiuni de distractie nu erau, filmul romanesc nu era menit numai sa umple golul si-atat.
Romanii aveau idoli, actorii erau extrem de indragiti, chiar si locurile de filmare si replicile, erau urmarite si intiparite in minte ca ceva placut.
ultimile amintiri pe care le am despre un film romanesc de succes sunt de la "Declaratie de dragoste".
De ce nu se mai fac astfel de filme? de ce a avut acesta acea popularitate fara egal? ce a determinat succesul lui la public? ca pana la urma jumate din el avea tenta propagandistica.
si in ciuda acestui lucru, filmul inca mai este urmarit si azi.
|