[Pitbull]

Pentru început:
Sergiu Nicolaescu si Geo Saizescu
Adicä: actiunea si comedia.
Problema: amândoi sunt foarte slabi.
Sergiu a rezistat bine zece ani, apoi a intrat în declin; dupä alti zece ani, era deja terminat.
Geo a fäcut o singurä comedie reusitä: "Balul de sâmbätä seara". In rest, filme mediocre si submediocre, de un umor îndoielnic, a cäror valoare stätea numai în talentul nativ al actorilor.

Mircea Drägan, un regisor foarte slab si neconstientizat de public, autor numai al unor catastrofe, a avut totusi succes datoritä actorilor (serialul "B.D.",) si subiectelor ("Fratii Jderi", "Stefan cel Mare - Vaslui, 1475", "Cuibul Salamandrelor", "Bratele Afroditei", etc.)

O situatie similarä a mai avut Mircea Muresan.

Manole Marcus stätea mai bine. Desi a fäcut si prostii, a dat lovitura cu "Actorul si sälbaticii" si, imediat în urma lui, "Operatiunea monstrul". Ambele, filme în primul rând de mari actori - dar cel dintâi era si foarte bine fäcut.

Dinu Cocea, cu serialul "Haiducii": actori si actiune; cinema mediocru.
Tot asa, serialul Märgelatu (Doru Nästase, Gh. Vitanidis, Mircea Moldovan).

Pânä acum, o primä si principalä concluzie:
Succesul de public al filmelor românesti nu s-a datorat niciodatä valorii intrinseci (fie si doar în sensul profesionalismului comercial), ci altor factori (actori, subiecte, conjuncturi, automatisme de perceptie, etc...) Nu cred cä am avut mäcar un singur "film de public" lucrat ca la carte.
Cele cu adevärat bune, erau filme de continut, dar care reuseau sä se adreseze si publicului (Pita, Veroiu, Daneliuc, etc.)

...voi reveni.