Hehe, îmi amintesti de clasa a VII-a, când eram la "Dumbrava minunatä", iar profu' de românä, domnul Petre Voican, a invitat-o la noi în clasä pe o premiantä dintr-a VIII-a, Laura... naibamaistiecum, cu compunerea ei pe aceeasi temä, din anul anterior. Era o lucrare foarte sentimentalä si poeticä, plinä de metafore si alte figuri de stil. Pe urmä, m-a pus si pe mine sä citesc (stia el cam la ce sä se astepte
), si eu mi-am fäcut constiincios datoria, abordând psihologia copilului frustrat, tratat abuziv de adulti, refugiul în imaginar, relatia dintre planul real si cel fantastic, si alte savantlâcuri. La sfârsit, Laura a fost foarte dezamägitä si mi-a criticat sever lucrarea, pentru cä "nu pusesem în ea deloc suflet"...
Deci, de pe-atunci eram un vivisectionist... Altu' mama nu mai face - nici n-ar avea cum, c-a murit acu' douäzeci de ani.