[White1]

Prima parte a filmului e foarte intensa. In a doua scade putin ritmul si cam asta e singurul lucru pe care am sa il reprosez filmului. Cred ca responsabil pentru acest mic minus e personajul lui Jan Triska, Marchizul. Dupa ce m-a cucerit iremediabil prin cele doua monologuri de la inceputul filmului a inceput sa apara din ce in ce mai rar spre sfarsit.
Si nu ma refer neaparat la continutul monologurilor (desi cel putin partea despre firea distructiva a naturii ar trebui sa te puna pentru o secunda pe ganduri) ci la modul in care le interpreteaza. Atata durere si suferinta degaja in momentul in care rabufneste incat il ierti pentru tot ce a facut (si pentru tot ce urmeaza sa faca) pentru ca ajungi sa il intelegi si, poate, sa il si aprobi. E unul din cele mai interesante personaje pe care le-am intalnit pana acum si un exemplu clar de cum poate un singur actor exceptional sa ridice nivelul unui film.
Personajul principal (apelativul de "erou" nu ii se prea potriveste) nu se ridica din pacate la inaltimea Marchizului. Nici ca interpretare (Pavel Liska e mai degraba modest), nici ca tipologie. Mi-a adus aminte de unele personaje ale lui Bunuel: dezarmat complet de credinta lui intr-o natura binevoitoare, intr-un Dumnezeu iubitor (si, desigur, razbunator in acelasi timp) si in dragoste e victima sigura pentru restul personajelor din film (care, binenteles, il vor folosi fara nici o remuscare).
Deci, in prima parte avem ca puncte forte monologurile marchizului plus mica ceremonie satanista (mi-a adus aminte de Salo, mai ales in momentul in care s-au apucat sa manance din crucea de ciocolata ). In a doua, inspirata din povestirea lui Poe, The system of dr.Tarr and Professor Fether avem si putin substrat politico-social. Dupa ce vedem "beneficiile" anarhismului si ale totalitarismului nu ne ramane decat sa ne gandim la concluzia (in spiritul filmului, concluzia e exprimata chiar la inceput) lui Svankmajer ca traim intr-o casa de nebuni care combina cu succes cele mai rele caracteristici ale ambelor sisteme.
Cat despre scenele realizate in "stop motion", tind sa fiu de acord cu anemona. Dar doar partial. Eu le-am privit (si apreciat) aproape exclusiv din punctul de vedere al virtuozitatii tehnice a regizorului si nu pentru ca ar imbogati in vreun fel povestea sau mesajul filmului. Totusi, una din scene mi se pare deosebit de expresiva(nu e de mirare, pentru ca e una din temele recurente din filmele lui Svankmajer: lacomia nemasurata societatii de consum): bucati de carne se arunca intr-un tocator, carnea tocata e ciugulita de gaini care se oua, din oua ies bucati de carne care se arunca in tocator etc. etc.
4 stele