Daca tot ati adus din nou vorba... Mie mi-a placut mai mult decat TDKR. Nu c-ar insemna cine stie ce asta dar ma rog. Cvasi-obiectiv vorbind, pot sa vad diferenta de valoare intre cum sunt cizelate cele doua, dar macar la flickul am intrat in sala cu asteptarile tarandu-mi-le pe podea, ceea ce a ajutat mult. Pe Nolan il intampinasem cu stacheta sus asa ca nu m-am ales, per total, decat cu valuri peste valuri de frustrari. (btw, le compar findca le-am vazut unul dupa altul, nu de altceva) Nu-mi mai amintesc mare lucru din original, dar asta nu sta rau deloc la capitolul umor (vezi primele contacte ale lui PP cu infractorii) si chiar si la umanitatea care mai confera un dram de tridimensionalitate (figurativ) personajului. Also, mi-a ramas in minte si scena in care se rastoarna raportul de forte dintre Parker si colegul-de-colegiu-cosmar Flash. Reactia ultimului cand s-a vazut totalmente lipsit de aparare. M-a facut sa ma gandesc asa, la nivel universalo-abstract (ar merge 'ontologic' folosit, da' mi-e sa nu mi se-ntoarca stomacul pe dos), care-i solutia in demersul de implorare si dezarmare a unui Rau invulnerabil.
