[Ipu]

Oldboy si Sympathy for Mr. Vengeance.

Desi au cam multa violenta, sint foarte interesant structurate, imagini de soc alternate cu imagini relaxante, sensibile, muzica linistitoare pe fundalul unor scene de intensitate maxima. Chiar Mr. Vengeance, in care povestea e descoperita de la inceput si stii firul actiunii, felul in care se desfasoara actiunea: te atrage in interior pe usa cunoscuta din afara, care stii unde te duce, numai ca in interior gasesti cu totul altceva decit stiai. Oldboy e deasupra lui Mr. Vengeance dar le recomand pe amindoua.

Cum am mai scris, filmele astea sunt un model de responsabilitate și de moralitate auctorială. Nu numai că în Fie-vă milă de cel ce se răzbună! (cam așa s-a tălmăcit în toate limbile, deși titlul original sună imamurian: „A mea e răzbunarea”) toți ucigașii din culpă sau cu premeditare sunt la rândul lor uciși, inclusiv „cel ce se răzbună”, dar chiar și șeful bandei care reglează conturile în final se sinucide... în Oldboy. Chiar dacă, prin poveste și mai ales prin întorsătura pe care ea o ia în finalul filmului, câștigătorul Premiului Juriului Cannez este mai interesant și mai tulburător decât Sympathy..., primul film al „Trilogiei Răzbunării” este cel mai apreciat de critici. Apropo de trilogie, Dulcea ei răzbunare (Sympathy for Ms. Vengeance, „Buna d-ră Kâmja” - titlul literal), a treia peliculă despre răzbunare a lui Park, ai văzut-o? E cea mai interesantă din punctul de vederea al tehnicii cinematografice a imaginii.