De la un timp s-a aprins in mine dorinta de a vedea un spectacol japonez. Daca ar fi sa definesc acel ceva care a nascut flacara , ar fi probabil filmul Dolls de Kitano. Si aceasta dorinta a mea s-a implinit partial cand am vizionat intai Jeane D'Arc dupa care Winter's tale de Shakespeare in interpretare nipona. De ce zic partial , pentru mi-as fi dorit sa vizionez o poveste cu samurai/gheise/ceva care sa tina de cultura nipona , nu de cultura vestica. Cu toate astea pot sa zic ca am fost destul de impresionata. Ei sunt geniali in ceea ce tine decoruri,costumatie si joc. Sunt inventivi,foarte ,dar foarte emotionanti - au un fel cutremurator si foarte direct si fulgerator de manifesta un sentiment sau stare. Daca e furie e furie , n-am avut sentimentu ca cineva face isterie pe scena si sa ma simt eu si pe cel din scena patetic. Un element de decor pe care-l tin minte si acum care mi-a placut in Winter's tale - cum au infatisat trecerea timpului- au plasat pe un suport patru lumanari simbolizind cele patru anotimpuri - si cele 4 se roteau pe parcursul jocului - simbolizind trecerea timpului , mai era si o ninsoare , oh foarte frumos . Vreau in Japonia.Chapeau bas.
si citeva imagini :
