|
imi place Bergman pentru ca stie(a stiut), mai bine decat altii, ca moartea este cel mai devotat insotitor al nostru in viata…
exista multa otrava in filmele lui Bergman, dar otrava aceasta nu omoara, ci intareste… uneori a filmat adevarate poeme ale unei dulci si seducatoare agonii…
Bergman (regizorul demon, iritabilul fara izbavire) a facut din filmografia sa un manual de lectura, de descifrare a fiintei umane. nici el nu poate afirma ca a inteles/a aflat totul, dar ne-a ajutat, pe fiecare in parte, sa ne cunoastem mai bine…
a vorbit/povestit despre om cu destula cruzime. am simtit mereu o usoara incomoditate la filmele lui Bergman (pentru ca spunea ceea ce multi nu indrazneau sa afirme), insa e adevarat ca m-am simtit la final “eliberat” si cunoscator.
scandalos, stanjenitor si indecent e, mai ales, studiul sau aplicat despre “desenul viscerelor” sau “lectura” personajelor in cheie psiho-biologica. a “infatisat” niste dementi si handicapati antologici… iar femeia la Bergman – si are destule in filmele sale - mi se pare - si chiar este - mai mult decat un simbol al fragilitatii lumii...
__________________
"Nu te apleca decat pentru a iubi.
Daca mori, tu continui sa iubesti" - Rene Char
|