Airplane II: The Sequel (1982)
Desi la inceput am avut sperante mari, filmul parand sa promita o continuare galactica a celebrului
Airplane! (1980), din pacate dupa doar cateva minute lucrurile s-au clarificat si puteam deja prezice, fara nici un risc, ca voi asista la un remake al primului film doar ca ceva mai slab. Senzatia aceasta venea probabil din faptul ca cele mai multe gag-uri sau replici ce se doresc creatoare de buna dispozitie sunt preluate din filmul precedent.
Lucrul cel mai ciudat este ca la aceasta pelicula a lucrat o cu totul alta echipa fata de cea din prima parte si totusi se simte si se percepe ca o copie a aceleia. Presupun ca noul team in frunte cu regizorul Ken Finkleman nu vizionasera vechiul film pana la momentul cand inca realizau sequel-ul, ca altfel nu-mi explic plagiatul. Ei probabil aveau impresia ca vin cu noutati,... cine stie?
Calitatea indoielnica si lipsa de originalitate reiese si din comunicatul pe care vechea echipa Z.A.Z. care a realizat filmul din
'80 a tinut mortis sa-l dea publicitatii, mai mult pentru a face precizarea ca nu are nicio implicare in acest nou proiect. Important si graitor indiciu, parerea mea.
Spuneam ca filmul incepe bine, chiar datator de sperante. Acel aeroport in care regasim multe fiinte nepamantene ne trimite cu gandul la un nou tip de abordare. Mai e si genericul in stil
Star Wars. Totul creat astfel pentru a ne induce in eroare. De aici probabil ca si deziluzia care se dovedeste a fi fatala filmului. Vorba clasicului: "sa nu iti faci iluzii ca sa nu ai deziluzii". Dar eu mi-am facut si inca unele mari.
Iar ca sa nu uit, tot in acest decor datator de false asteptari apare si singurul moment de umor autentic; acea glumita avandu-l in prim plan pe
E.T. ... este dementiala!
Interpretarea: Nici macar la acest capitol filmul nu a putut sa tina stacheta la acelasi nivel la care o ridicase filmul de dinainte. Protagonistii sunt parca in aceeasi nota ca acum 2 ani dar cu secundarii si figuranti. Impresia e ca nimeni nu are rolul principal in acest film, ca nimeni nu risca sa isi asume statutul de amfitrion. Daca protagonistii par ca au rolurile secundare, problema cu adevarat grava e ca secunzii dispar definitiv. Cei ce ar fi trebuit sa asigure intretinerea atomosferei si sa umple golurile nu mai ajuta deloc. Sunt stersi si fara carisma, nu au pondere asa cum aveau in
Airplane!. Asa se explica momentele de acalmie si multitudinea de pauze pe care filmul le ia de la actiune si de la glume.
Concluzie: avem acelasi film ca in
1980, cu acelasi tip de a crea umor si pe exact aceleasi teme. Plictisitor prin repetitie, nu poate primi o nota mai mare de
6,66! Un deja-vu neplacut.