|
OK. Unii nu preas au chef, vin aici cu pasajul care trebuie:
...Un moment! Un moment, că am ajuns la un punct nevralgic! Ce concepte am subliniat în fraza de mai sus? "Tema" şi "subiectul", da? Ia să vedem, le putem defini?
Putem - cu condiţia să ştim cum se definesc (lucru de care, din păcate, sunt capabili anormal de puţini cineaşti români). Fraţi moldoveni (şi munteni, şi ardeleni, şi olteni, şi etc.), reţineţi, că nu-i greu:
Tema unui film răspunde la întrebarea: "despre ce vorbeşte filmul?" - şi se exprimă într-un format de tip titlu. În cazul de faţă: asemănările şi deosebirile culturale şi umane care complică unirea Basarabiei cu România.
Subiectul răspunde la întrebarea: "cum vorbeşte filmul despre acea temă?" - şi se formulează ca o descriere succintă, într-o singură frază (predicativă sau eliptică), a contextului şi a acţiunii. Aici: nunta unui muntean cu o basarabeancă, reluată la Chişinău pentru familia miresei, sub pretexte tradiţionaliste care de fapt ascund interese pecuniare.
...Şi ideea?
Ideea, domnilor, răspunde la întrebarea: "ce anume spune filmul (prin intermediul subiectului) despre tema abordată?" (Într-un limbaj mai didactic, e numită şi "mesaj" - termen pe care prefer să-l evit, pentru conotaţiile lui uneori prea moralizatoare.) Ideea se comunică sub forma unui enunţ predicativ explicit, care trebuie să conţină şi un factor adversativ sau paradoxal (în lipsa căruia, încă nu e idee, ci doar truism). Ideea filmului "Nuntă în Basarabia" ar putea fi - la cel mai simplu nivel: "Orice nuntă din interes e compromisă din start"; sau, printr-o dezvoltare mai concretă: "Cupiditatea e marea piedică din calea Unirii."
E clar? Daca nu, faceti avocatura in continuare, ca la capitolul contabilitate zise un pulifrici sugator de pula la HBO c-ar fi expert.
|