131. Tărâmul fără nume din Dimensiunea 12
Ascunde-mă în unul dintre tărâmurile care nu se văd,
dă-mi noi ochi să-l văd,
dă-mi noi simțuri să pot trăi acolo,
ori transformă-mă să mă adaptez,
pune-mi o vorbă bună la gardienii viselor,
să mă bântuiască liniștiți,
cu cețuri care nu fac rău nimănui,
și dacă nu pot înota,
construiește-mi o barcă ușoară,
tot din același material,
o pictez cât mai avangardist,
și nu-i mai fac vâsle că nu-mi trebuie destinații,
dacă mă asiguri,
că-n astă lume nu există populație solidă,
nici construcții, nici cimitire,
nici blesteme,
ci doar materie gazoasă,
ce nu poate fi surprinsă de aparatele fotografice,
rezultând doar-n imagini voalate și fără-nțeles.
Ajută-mă să mă ascund fără a mă cufunda-n uitare,
ajută-mă să mă afund-n nimic,
fără uși, fără ferestre,
fără puncte cardinale,
fără suprafețe,
fără zgomote,
fără rezistențe,
fără judecăți,
fără prejudecăți,
fără cerințe din partea nimănui...
Abandonează-mă-n cea mai adâncă blândețe,
ghidându-mă.
Faci asta?
2008
Notă
În acel moment cunoșteam doar teoria celor 3 dimensiuni ale Universului. Am scris dimensiunea 12, acesta rezultând din 3 = 1 + 2 și 3 = 2 + 1. Am optat pentru prima variantă fiindcă numărul 21 mi se părea prea mare. Astăzi, circulă ideea celor 40 de dimensiuni. Vezi și teoria M.