|
65. Trandafirul și Frunza
Lumina purpurie a unui trandafir, odată vesel,
Se revarsă precum căderea unui porumbel
Și, în amurgul vieții, sus, pe o creangă,
Se aude trist cântecul unui rândunel.
Pe cerul roșiatic de asfințire se adună
O nuanță gălbuie aruncată de mingea de aur,
Al magiei tărâm este mica grădină
Unde se află zâmbetul trist al acestui trandafir.
Din altă poveste s-a desprins o frunză,
Alunecând către pământul grădinii, în seară,
Dânsa l-a cunoscut-n călătoria ei, în trenul de zbor,
S-au-mprietenit așadar și-au pășit-mpreună
pe tărâmul toamnei triste.
2005-2006
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|