|
Tocmai am vazut interviul lui Caranfil pe Pro Cinema. Impresia mea a fost ca "Restul e tacere" e copilul lui de suflet, e un proiect pornit inca din tinerete, un scenariu scris fara sa tina cont de limite de cost, un film in care strazile sunt inundate, un film care-ti incanta si ochiul, nu doar mintea. Caranfil e un anti-minimalist, si, cum spunea CTP, filmele sale sunt o continuare fireasca a cinematografiei romanesti daca era comunista nu s-ar fi intamplat.
EPS a fost ceea ce l-a adus in prim plan, un manifest impotriva a ce era atunci cinema-ul nostru, dar si o reasezare a felului incrancenat de a nega, de a diaboliza o intreaga perioada, care pentru unii, printre care si Caranfil, a insemnat si frumusetea tineretii, chiar si intr-un regim autoritar. Prima bere, chiar daca era apa de ploaie, a fost cea mai buna, prima tigara Carpati, ramane cea mai buna tigara. Ramane cel mai important film al sau ca impact in ce-a urmat, dar eu tot cred ca Restul e tacere e cel mai apropiat de cinema-ul catre care aspira Caranfil, acel "cinema de autor popular chaplinian".
|