[ulrich]

aici ai dreptate. dar, eu am vrut sa evidentiez faptul ca, prin aceste ecranizari, resimtim parfumul epocilor istorice respective. chiar daca povestile lor nu sunt axate pe evenimente importante petrecute atunci, ramase in istorie, contin, datorita costumelor,muzicii, decorurilor, o reconstituire fidela a realitatilor sociale si istorice (de ce nu?) a acelor vremuri. este un act de cultura binevenit in marea cloaca a productiilor fantasmagorice, dupa care,pustimea (si nu numai) de toate neamurile, se da in vant.

hm. povestea lui victor hugo e atemporala. sunt...e ura, dragoste, invidie, lacomie, sacrificiu, sunt vorbele de pe poster. sunt adevarate.
si e fixata pe evenimente astrale ale istoriei frantei si a lumii. adica vorbim (si) despre carte, nu? care ne da o descriere precisa a bataliei de la waterloo, a revolutiei din vara lui 1832 etc

bun, filmul e strivitor. le-am vazut si pe celelalte, este...aici e emotie. nu ma intereseaza cu cata cheltuiala de inteligenta si de intelegere ajunge un produs de arta la consumator. ideea e ca si thomas pynchon sau schoenberg propun lucruri care pot ajunge mai tarziu la oameni, dar aici, in cazul asta, ajung la consumatorul normal cu viteza curentului prin sarma de cupru. cam peste tot pe unde a ajuns filmul, se plange la ce urla acolo anne hathaway, se tremura cand se vede silueta lui javert, se aplauda la miracolele lui jean valjean.
si e complet imun la ironie; asa cum ne invata profesoara de limba romana: "romantismul e un curent artistic in care personaje exceptionale sunt puse in situatii exceptionale".

poate doar lincoln sa aiba sanse sa-l bata. nu cred.