[White1]

Am început anul în același spirit optimist cu Ordinary Men, una din cărțile recomandate cu insistență de Bunul Profesor (Peterson). Un batalion de polițiști (?) este trimis în Polonia pentru a ajuta la implementarea Soluției Finale. Ce îi face speciali pe "oamenii obișnuiți" din titlu' e tocmai asta, faptul că sunt oameni obișnuiți. Oameni de vârsta a 2-a, neîndoctrinați politic ( sau cel puțin nu la fel de eficient ca generațiile mai tinere), cu meserii simple înainte de razboi, în general fără experiență militară și fără să fie pregătiți în prealabil pentru misiunea pe care mulți din ei nici măcar nu o bănuiau. Oameni care după un început ezitant au ajuns să execute (sau să contribuie indirect la moartea a) mii de evrei, în special bătrâni, femei și copii. "Cum?" și, mai ales, "de ce au făcut-o?" sunt întrebările la care încearcă să răspundă ancheta lui Christopher Browning.
Stilul oarecum sec, tehnic nu constituie chiar cel mai potrivit stimulent pentru lectură dar cartea merită citită oricum. Lecția de extras din ea e că,puși în aceeași situație, majoritatea oamenilor ar proceda la fel ca majoritatea "oamenilor obișnuiți" din respectiva unitate.
O mică parte din din ea ajunge chiar să își facă cu plăcere sadică "datoria". O și mai mică parte își protejează cu încăpățânare resturile de integritate morală și umanitate care pot supraviețui în asemenea condiții. Cei mai mulți însă își fac treaba fără entuziasm dar cu mereu crescândă detașare pentru că pojghița subțire de civilizație (pe care o considerăm mult mai trainică decât e de fapt și pe care o luăm de garantată) nu rezistă prea mult sub presiunea mentalității de trib, a subordonării față de autoritate, a obisnuinței incrimentale cu orice situație și a unui foarte prost plasat simț al datoriei (poți refuza să faci treaba murdară, dar treaba murdară trebuie făcută și prin refuzul tău lași greul pe umerii camarazilor). De citit.

I made the effort, and it was possible for me, to shoot only children. It so happened that the mothers led the children by the hand. My neighbor then shot the mother and i shot the child that belonged to her, because i reasoned with myself that after all without its mother the child could not live any longer. It was supposed to be, so to speak, soothing to my conscience to release children unable to live without their mothers.