nunu, Jimmy P. mi-a placut, sub el e neantul (adica imi place Zhangke, I Wish I Knew e infiorator de frumos, doar ca aici nu i-a iesit mai nimic. s-a inglodat in noroiul despre care vrea sa vorbeasca. in sensul asta restul sint in neant, adica n-au fost inspirati de data asta, ca, altfel, si Miike stie meserie. Ozon e cu senzualitatea, curge imaginea ca vinul de soi de pe aici, dar profunzime, as usual, mai deloc).
A Separation nu ca nu m-a miscat, m-a miscat. am trait aproape tot filmul cu inima strinsa... dar cind ''a dat-o la intors'' cu morala - copila ramasa fata în faţă cu spectatorul, inocenta, bla bla... i-as fi spart capul
The Past, in schimb, lucrează bine pe toate planurile. doar ca există înaintea lui un Reygadas, care merge într-o direcţie similară si cu mai mult rafinament. si atunci nu pot îmbrăţişa filmul lui pînă la capăt (pina la locul I, adica).
prefer Borgman , iar Heli e sanatos tun. estetic, narativ, tărie de caracter, tot ce trebe!