am văzut în program şi un remake la capodopera bolşevică , aia
oglindită mai tîrziu, a lu nea sergiu. sau aşa pare rezumatul la "condamnat la viaţă".. dacă nu e aşa, vă rog să ziceţi, eu nu l-am văzut, dar cînd am citit Ipu am început să vorbesc necenzurat. ţara de producţie românia. cînd văd asta, parcă parcă încep să mă răsconving de
obiectivitatea circumstanţelor care împiedică apariţia celei de a 2a părţi din trilogia despre rezistenţa anticomunistă românească, începută cu
portretul luptătorului în tinereţe. aşa cum a fost, cu bune şi cu rele, portretul luptătorului a fost mai mult decît nimic, a arătat că nu toţi au spus "da, şefu'" în acea vreme de restrişte, că nu doar francezii au avut acea quasi-inexistentă, multecranizată resistance francaise, demnitatea opoziţiei, ci şi românii.. artaud spunea despre van gogh că
l-a sinucis societatea. acuma nu-l compar pe popescu cu van gogh, departe de mine, în plus mi-e o silă nemăsurată de toate comparaţiile deplasate care au invadat politosfera (năstase-timoşenko-noica şi alte fabelucubraţii), dar parcă am impresia că şi trilogia asta tot societatea
a tăcut-o. spuneţi-mi că nu e aşa, că nu e interesat nimeni de un atentat la demnitate..
şi parcă e făcut (remake-ul zic) de bogdan dreyer, tipul acela care a făcut şi "unde la soare e frig", de la care mă împrăştiam eu toată pe aici cu osanale
imdb zice că nu, da mai ştii
