Originally Posted by varu:
|
Amour: din categoria "viata bate filmul", eu mai vazusem crampeie din filmul asta...cu doua surori...doua proletare romance...aia ramasa in viata e bunica-mea.
|
Si eu am vazut filmul asta, exact la fel...ce chestie!
In plus am mai avut neplacuta ocazie sa-l revad acum fix 3 ani, in rolul principal fiind bunicul meu, situatie medical-evolutiva aproape identica cu cea din filmul lui Haneke. Iar, studiat sau nu, experiment sau nu, pot confirma ca starile alternante ale pacientului sunt absolut reale.
Acum, la a treia vizionare, si fiind de fel un pic obsedat de sfarsit si de cum/ cand se va petrece el, am fost putin miscat, insa exista multa substanta peste care s-a trecut.
Singurul moment cu adevarat impresionant este acela in care ea il priveste si spune "a fost frumos". Este mare lucru ca, inantea sfarsitului, sa ai prilejul sa-i poti multumi celui de langa tine pentru tot...sau macar sa ai ragazul unui gand retrospectiv.
Revenind la film, care nu este totusi unul de Oscar (nu ca m-ar fi impresionat vreunul dintre ceilalti nominalizati), ar fi fost un final perfect daca ar fi pastrat camerele goale in secventa de final. Cam asa se termina realitatile.