Originally Posted by Malombra:
M-am uitat si eu. Nu mi-a inselat asteptarile. Nu ca valoare, ca format.
Ce ganduri m-au lovit: dintr-un punct de observatie instabil si detasat, 'confesiunea' lui Kiarostami se poate lua ca (inca) o declaratie de scepticism si pesimism fata de posibilitatile ratiocinatorii ale omului. De aceea el abordeaza materia prima de 'studiu' neincercand sa impuna sensuri. Nu o macelareste si dispune de ea in formatiuni silogistice, nu mapeaza realitatea pe structura demonstratiilor matematice. Sigur, strict vb, nimeni nu face asta (in cinema), dar Kiarostami isi declina mai radical decat altii aspiratiile pentru asemenea atitudini. Nu adopta politica unui ritos
uite asa si pe dincolo, astea-s faptele care conteaza si astea (pe care le voi omite) sunt alea irelvante , ci una
laissez-faire-ista, ii lasa realitatii sansa de a-si expune ea singura pledoaria. Binenteles, se fac si taieturi de montaj, se fac trieri reductionsite ale materialului, dar intr-un mod neobisnuit de timid. 'Logica' lui Kiarostami este o logica de subzistenta -- cauta rostul scenelor in ansamblul discursului pe masura ce le filmeaza, nu le insiruie conform unui program predeterminat.
PS: Dupa vizionare abia am vazut si parerea lui Scorsese lipita in capul posterului. Interesant...