|
nu stiu cat de revolutionara era Daria, dar, categoric, fizicul ei apetisant, a facut deliciul filmului. imaginile de fundal pe care se profila silueta actritei,in paranteza fie spus "actrita", fiindca tipa n-a avut decat misiunea de a purta acea rochita kaki prin soarele arzator,bronzandu-se fara jena,ne fac o demonstratie de virtuozitate in folosirea aparatului de filmat. intotdeauna calatoriile, indiferent de scopul pentru care sunt intreprinse, sunt prilej de a intalni alti oameni si a experimenta voyerismul.cei doi, nu sunt altceva decat doi exponenti ai tineretului american contemporan acelor vremuri (anii 50-60),cand, nevoia de libertate sociala (de libertinaj), era la mare moda, mai ales printre studenti. primele 15 minute ale filmului sunt edificatoare pentru a ne face "o idee", cam ce importanta aveau,dreptul la cuvant si discriminarea rasiala,dupa care, totul se termina brusc, lasand obiectivul sa-si faca treaba,la inceput pe imensele panouri cu reclame, simbol al goanei agresive dupa profituri, specifica societatii de consum care era in plina epoca de expansiune la acel moment, si apoi prin salbaticia desertului, inspirat ales de Antonioni, ca decor pentru ceea ce simboliza aventura celor doi.
mi-a placut mult secventa aceea cand perechea de turisti, aterizati de aiurea in locurile pustii pe unde cei doi tineri hoinareau nestingheriti, au lansat ideea ca, un proprietar de Drive-in chiar in locul acela, s-ar fi imbogatit!
In rest, da, coloana sonora merita ascultata, ca remember Pink Floyd si nu numai,mai ales ca ea se armonizeaza perfect cu tema filmului, de la genericul de inceput, pana la final.
p.s. la mine, a fost "si de la capat" de trei ori. curios,dar de fiecare data adormeam cand Mark tocmai incepea sa faca acrobatiile aeriene. oare de ce?
|