Prea multa fictiune in ultima vreme asa ca am mai dat-o si pe teorie / gargarageala :
Lev Sestov ''
Tragedia filozofiei '' -
Tolstoi ,
Dostoievski si
Nietzsche bagati in malaxorul existentialistului Sestov . Tolstoi iese cel mai sifonat pentru ca la sfarsitul vietii s-a agatat de imaginea lui de educator al poporului ,de tatuca bun si drept . A stiut adevarul dar l-a tinut ascuns sub poleiala culturala . Dostoievski si Nietzsche au avut si ei cam acelasi parcurs insa viata le-a dat peste cap toate ideile lor preconcepute . La sfarsitul vetii Dostoievski recunoste ca sa traiesti pentru popor nu merita , nimeni nu poate fi salvat cu adevarat de mila celuilalt . Mai important e ''sa-ti bei in liniste ceaiul chiar daca Rusia piere '' Sestov il transforma pe Dostoievski din scriitorul ''celor obiditi si umiliti '' intrun nietzscheian avant la lettre .
Nietzsche incepe si el sa-si scrie cartile manat de romantism si de admiratie fata de idolii sai . Si el este strivit de viata si realizeaza ca toti prietenii nu-ti folosesc la nimic atunci cand tragedia se abate asupra ta . Cultura devine si ea maculatura in fata acelorasi nenorociri . Nici vorba de ''seninatatea si intelepciunea anticilor '' .
3 mari oameni care aflati in fata'' vietii adevarate '' trebuie sa renunte la ideile lor cumsecade si sa gaseasca altele care sa-i sustina in fata oribilului vietii . Tocmai de nesiguranta asta ce urmeaza parasirii solului ferm si securizant se ocupa cu patos Sestov . ''Ce sta sa cada trebuie impins '' ar fi zis si Zarathustra . Sa ai curaj sa-ti arunci pe geam biblioteca cand ea nu-ti mai este de folos . La nevoie se poate incerca si cu soacra , seful ..... nevasta /barbatul
( vezi filmul Izmena )