[varu]

Februarie

16. Teorema - 4/5 Am citit intai romanul, am vazut pe urma filmul. Mi-au placut amandoua.
17. A woman under the influence - 4/5 Revazut pe TVR 2. Acelasi joc actoricesc acaparant.
18. Kes - 5/5 E acolo, langa Les quatre cents coups & L'enfance nue, versiunea lor englezeasca. Tind sa intind coarda & ii dau punctajul maxim pentru cat de bine arata filmul.
19. My name is Joe - 4/5 Ceea ce incepe ca o poveste romantica intre eroul principal, un ex-alcoolic "on his way to redemption" si o sora medicala, fata buna la suflet, cam trecuta si cam fara noroc in dragoste (c-asa-s fetele bune, *n-are* noroc) sfarseste intr-o drama puternica, solida, cu mesajul "there is no easy redemption"; prilej pentru Loach sa mai mai dea o tura prin universul proletar drag lui, populat de tot felul de junkies, unemployed & other misfits. Peter Mullan, actorul din rolul principal, joaca extraordinar. Lui i-am dat stelele, el e filmul.
20. Suzhou river - 4/5 O-la-la, o minunatie de film! Descoperirea anului pana acum. O combinatie improbabila de Vertigo cu Chungking express. Filmul asta este pentru Shanghai cam ceea ce este vizual Chungking express pentru HK. Contextul e insa important & trebuie tinut seama de el: WKW reprezinta establishment-ul (egal studiouri), Ye Lou inseamna cinemaul chinez "independent", unde independent in China inseamna anti-tovarasi. Ii lipseste acel ceva in plus, acel strop de magie care sa-l propulseze spre 5 stele, dar chiar si asa m-am bucurat sa descopar bijuteria asta facuta in acelasi an cu "In the mood for love".
21. The wind that shakes the barley - 3.5/5 Portretul luptatorului irlandez la tinerete. Acea granita fina care desparte eroul de eliberare nationala de terorist. Saga, drama de epoca expusa binisor, dar parca n-a avut calitati in plus sa-l evidentieze ca un film de Palme d'Or. Totusi, n-am nici prea multe sa-i reprosez. Cred ca e printre filmele medii(mediocre?) care au luat Palme-ul.
22. Looking for Eric 2/5 - De data asta nu! O fi el feel-good movie & crowd-pleaser & l-am si vazut intr-o duminica seara, deci ar trebui sa mai cobor din standarde, sa mai las de la mine. Ei bine, nu! Cantona pe post de inger pazitor care-l scoate pe proletar la mal? Give me a break! Constat ca lui Loach ii iese mult mai bine cand se ia in serios, adica dramele. Angel's share mi s-a parut tot o prostioara ieftina.
23. Nymphomaniac: Volume 2 - 3/5 per total, pentru tot filmul. Volumul 1 mi-a placut mai mult, dar nu o sa-i dau o nota separata. Volumul 2 e pentru perversi & fiare. Fiare perverse. Eu sunt mai puritan, mie mi-a placut cel mai mult pasajul cu apus de soare. Si alea cu copacii.
24. Vertigo - Revazut din cauza lui Suzhou river. Nu ii mai dau nota.
25. Raining Stones - 3/5 Singurul film pe care l-am vazut la Berlinale Palast, teatrul transformat in sala de cinema pe perioada festivalului, unde are loc si ceremonia pentru Ursul de aur. Inainte de proiectie i-a fost acordat Ursul de aur pentru intreaga activitate lui Loach. Doua chestii. Jiri Menzel a tinut laudatio si a citat din Loach ceva ce l-a emotionat vizibil pe batran cu toate camerele pe el: "Have you ever felt depressed in your life?" / "No. Never. Depression is for the middle class. We were the working class. We had to get up early in the morning, so we had no time for depression". No comment. Discursul lui a fost o parada de socialism idealist, de politica de stanga careia ii acord toate circumstantele ingenuitatii, omul crede cu convingere in ceea ce spune si mi se pare un om atat de modest si scoate pe gura vorbe ca: Europa trebuie sa ramana unita, dar modelul Europei unite din acest moment e gresit pentru ca e bazat pe concurenta economica, concurenta economica trebuie eliminata si inlocuita cu cooperarea economica intre tari, privatizarea fabricilor e o nenorocire, fabricile nu trebuie privatizate, fabricile sunt ale oamenilor, privatizarea lasa oamenii fara slujbe etc. Eu sunt agnostic ideologic si nu ma apuc acum sa-l combat pe Loach, omul e indeajuns de modest, de partea nevoiasilor, incat sa emane credibilitate asupra punctului lui de vedere. In schimb, aia care-l adora pe Loach si discursul lui (ma uitam in sala, dar vorbesc acum si in general)... nu cred ca fac parte dintre cei ocoliti de depresie pe motiv de prea multa munca. Adica ipocrizie. My two cents.
Despre film: daca ajungi sa vezi indeajuns de multe filme de Loach, ai impresia ca omul asta a facut acelasi film de mai multe ori. Ca a remixat, amestecat, decupat, lipit scene din alte filme si i-a iesit inca un film. Senzatie dubioasa de deja-vu. Intr-un film de Loach apare mai mereu ca personaj principal un proletar-talpa-societatii aflat la rascruce, intr-o situatie limita sau o dilema morala la capatul careia e pusa in joc demnitatea lui umana. In punctul culminant al filmului pe proletar il apuca amocul: se revolta, istericale, sparge, rupe, bate un gangster ce-i face zile fripte, tocmai el, ala care e tot timpul cel umilit. Arata ca si el poate sa fie derbedeu, desi ce-l desparte pe el de derbedei e tocmai demnitatea umana care e de partea sa. Daca lucrurile se termina cu bine, filmul se termina cu o poza de familie. Sabloane.
26. No man's land - 3/5 Un fel de "No country for old men" chinez filmat in desertul Gobi. Multe rasturnari de situatii, mult sange, violenta expusa caricatural ca la japonezi sau sud-coreeni si o mana de regizori de la care chinezul se inspira: Coenii deja mentionati, Sergio Leone, Tarantino, Guy Ritchie de la care imprumuta culorile suprasaturate in care e pictat tot filmul. Criticii l-au cam demolat, dar daca iti calibrezi corect asteptarile (e un film comercial, nu unul de arta), atunci e o traznaie de vazut. OK pentru genul lui. A fost singurul film dintre cele 3 chinezesti din competitie care a plecat cu mana goala, fara vreun premiu. Norocul meu.
27. Boyhood - 4.5/5 Filmul asta mi-a lasat un zambet mare pe fata la final. E unul dintre filmele despre care se va discuta mult anul asta si va intra cu siguranta printre cele mai bune filme ale anului in optiunile unora. E un film foarte bun, iar cuvantul-cheie care ii caracterizeaza ritmul e "molcom". Avertisment: cei care sunt fani inflacarati ai trilogiei vor ramane probabil nedumeriti dupa ce vor vedea "Boyhood"-ul & poate ca vor bombani ca nu se ridica la pretentiile impuse de trilogie. Cred ca o comparatie cu filmele din trilogie e inadecvata si trebuie evitata din start, pentru ca "Boyhood" e altceva. Filmul asta e trancaneala. Multa trancaneala. Doar trancaneala aproape trei ore: trancaneala, niste cadre scurte de tranzitie, iar trancaneala. Dar dialogurile din "Boyhood", spre deosebire de cele din trilogie, sunt "ne-dramatizate" (cuvant inventat de mine), epurate de orice efect exploziv, fara aciditate, fara ping-pong, fara dus-intors. Chiar daca exista momente dramatice in film asa cum exista si in realitate, ele nu sunt esenta filmului, prioritare in balanta cu altele. Daca scoti din context o bucata de dialog din Boyhood e aproape la limita anostului. E optiunea estetica a lui Linklater de a arata cum curge viata, nu de a exagera situatii din viata. Si viata ti se releva natural, fara ostentatie, cu farmec, cu subtilitate, cu emotie, cu conditia sa ai rabdare cu filmul asa cum regizorul a avut atata rabdare cu propria lui constructie. Aici sta toata cheia de perceptie a filmului: e o reflectie fara pic de emfaza despre cum se scurge timpul, formula magica a curgerii anilor fiind compusa dintr-un cumul de banalitati mult mai mult decat din momente speciale, neobisnuite. Altfel, puteti sa luati si parerea lui Nick James in considerare: "to take the hype of the movie with a grain of salt". Dar ar fi pacat sa nu va bucurati de el pentru ca e tare frumos si e un film de o naturalete care depaseste trilogia.
28. Rebel without a cause - 3/5. Filmul anti-Valentine's day. Martin Scorsese in persoana a facut o scurta introducere a filmului inainte de proiectie. Din pacate niciun selfie de data asta, sa se bucure & ochișorul lui Șamborul. Well, maybe next time.
29. Calvary - 3.5/5 Chipul ingandurat & tacut al lui Brendan Gleeson, aici un preot catolic cu o barba ca la Ion Creanga, filmat in prim-plan in confesional. Din partea cealalta a confesionalului se aude o voce de barbat, fara sa-i vedem fata: "Am gustat sperma prima data la 7 ani". Asta e prima replica a filmului. E vocea unui abuzat sexual de preoti ani in sir, transformat in prezent in psihopat care promite sa-l ucida pe preotul nevinovat Gleeson peste fix 7 zile, as a kind of revenge in his own twisted mind. Ragazul de 7 zile ca sa-si puna la punct socotelile cu viata pana il va ucide (sau nu) e tot filmul. Orasul unde-si are preotul parohia e populat de tot felul de personaje ciudate, cam sarite de pe fix, amuzante prin excentricitatile lor, astfel ca devine destul de clar ca unul dintre ele trebuie sa fie psihopatul. "Circul vine in oras" se transforma in cazul de fata in "circul e orasul". O comedie neagra, foarte neagra, excelent filmata, ce aminteste de filmele lui Todd Solondz sau Martin McDonagh. In malaxorul de glume incorecte politic intra la un moment dat conjunctural la mijloc si romanii, asa ca rog patriotii sa se abtina de la vizionarea acestui film pentru mentinerea unei karme cat mai bune.
30. Still Walking - 3.5/5 Mi-a placut mai mult asta decat cel cu schimbul de copii vazut la Les Films de Cannes. Mie imi plac filmele realiste (chiar minimaliste, dar nu e cazul aici) compuse din discutii aparent banale care scot la iveala emotii puternice mocnite sau rani adanci. E nevoie de inteligenta si delicatete sa faci asa ceva din discutii-nimicarii. Iar filmul asta simplu are asa ceva: emotie, duiosie, tristete. Totusi, la categoria asta - "discutii banale care fac un film mare" - cred ca Boyhood e un film mai bun decat acest Koreeda. Chiar daca nu arata asa de subtil si in plus e familiar cultural. "My next milestone: my funeral."
31. Trust - 3/5 Imi plac povestile de dragoste cu wackos, l-am incercat pe asta in urma unor review-uri glorioase citite pe ici, pe colo. M-a dezamagit pe aproape toate planurile, mai putin frumusetea Adriennei Shelly. Pentru ea am urcat nota filmului un pic.