[Malombra]

M-am uitat si eu. Nu mi-a inselat asteptarile. Nu ca valoare, ca format.
Ce ganduri m-au lovit: dintr-un punct de observatie instabil si detasat, 'confesiunea' lui Kiarostami se poate lua ca (inca) o declaratie de scepticism si pesimism fata de posibilitatile ratiocinatorii ale omului. De aceea el abordeaza materia prima de 'studiu' neincercand sa impuna sensuri. Nu o macelareste si dispune de ea in formatiuni silogistice, nu mapeaza realitatea pe structura demonstratiilor matematice. Sigur, strict vb, nimeni nu face asta (in cinema), dar Kiarostami isi declina mai radical decat altii aspiratiile pentru asemenea atitudini. Nu adopta politica unui ritos uite asa si pe dincolo, astea-s faptele care conteaza si astea (pe care le voi omite) sunt alea irelvante , ci una laissez-faire-ista, ii lasa realitatii sansa de a-si expune ea singura pledoaria. Binenteles, se fac si taieturi de montaj, se fac trieri reductionsite ale materialului, dar intr-un mod neobisnuit de timid. 'Logica' lui Kiarostami este o logica de subzistenta -- cauta rostul scenelor in ansamblul discursului pe masura ce le filmeaza, nu le insiruie conform unui program predeterminat.
PS: Dupa vizionare abia am vazut si parerea lui Scorsese lipita in capul posterului. Interesant...

mie mi se pare prea simplu, prea simplu în sensul că kiarpstami mi se pare un tip ceva mai sofisticat de atît. filmele lui proprii o demonstrează. nici filmele lui nu au aderenţa aceea de scotch-contra-muştelor la lumea fictivă a filmului. acum cîţiva ani, cînd am văzut prima oară "the taste of cherry", m-am enervat cumplit. verdictul era simplu: hybris regizoral. mă gîndeam: cum poate nesimţitul ăsta, care m-a lăsat pe mine să mă agăţ de ce puteam, adică aproape nimic, ca să "intru" în ficţiune, să vină la sfîrşit să-mi arate crew-ul? înţelegeam să facă asta cineva care te-a ţinut în suspans, care te-a cufundat în ireal cu riscul de a te îneca, dar ăsta, cu mijloacele lui mizere, are tupeul să creadă că am nevoie de dezvrăjire, eu care un film întreg a trebuit să mă conving singură că acesta e un film, nu o bătaie de joc? cred că am pe undeva textul, e foc şi pară
acum nu mai cred la fel, dar revenind. mie nu-mi vine a crede că kiarostami devine brusc sceptic la abc africa, cînd el a fost sceptic all the way pînă atunci. nici nu-mi vine a crede că la abc africa el conştientizează acest scepticism, de unde pînă atunci acesta era o tendinţă oarbă, nearticulată de manifestare a cretivităţii lui. chiar aşa idiot nu mi-l închipui.
în plus, laissez-faire-ismul ăsta nu e o chestie aşa nouă, despre virtuţile lui neprogramatice o fi ştiind şi kiarostami, mă îndiesc că rupea gura tîrgului cu asemenea videoreportaje. îmi imaginez că regizorii nu stau toată ziua cu ochii în ecran, să vadă ce au mai scornit colegii lor, dar docuri în modul acesta s-au mai făcut. docul acesta e mai mult lasă-mă-s'te-las, hai să facem un efort şi după aia fiecare la casa lui.
cu "măcelăritul" nu sunt de acord. benning măcelăreşte? de benning te rogi să mai măcelărească . glumesc.
despre scorsese am crezut mult timp că e mai bun ca cinefil decît cineast. are o fundaţie care a restaurat multe filme interesante din multe puncte ale globului. apoi am văzut a borrowed life, unul dintre filmele despre care acesta zice că este în top 10 cele mai bune ale anilor 90 şi mi s-a părut meh. deci nu ştiu ce să spun cu scorsese. deşi mă simt solidară cu suferinzii de peste tot, eu nu pornesc în entuziasmul meu faţă de filme cu tematica lumii a treaia cu acelaşi bagaj d vinovăţie cu care pornesc ei, acolo. deci nu ş ce să zic.