[kenya]

Aveam chef sa vorbesc despre alteceva dar mi-au sarit ochii pe acest subiect si cum filmul acesta este preferatul meu,m-am hotarat,totusi,sa dezvolt putin,oricum am chef sa scriu....
Daca a placut sau nu este chestie de nuanta si pt. mine nu are nicio importanta,nici parerea "criticului"nici a celor de pe forum-pe care nici nu ma obosesc sa le citesc.
Consider ca a gusta acest film ai nevoie de un anumit simtamant-pe care nu pot sa-l numesc-ceea ce observ ca nu e comun multora,mai ales acolo unde ai asteptari.
Vrei un film despre dragoste,despre moarte,despre nemurire,toate la un loc si in acelasi timp?Cam cum crezi ca ar putea fi realizat?Hop-top punem un povestitor sa nareze despre o intamplare logica,coerenta,sa inteleaga tot omul si tot platitorul de bilet?
Exista in mintea si in simtirea fiecaruia o limita,dincolo de care nu mai exista cuvinte.De acolo incepe magia-arta,ceea ce te misca,ce iti trezeste un altul care dormea,care incepe sa te incante sau sa te incomodeze-dupa caz.Unii ii pun calus,nu vor sa-l auda,pt ca nu-l pot intelege,altii se lasa prinsi in mreje si au de castigat-minute,ore de extaz....Nu este o pastila,nici un pahar cu ceva,este un film-o traire,o emotie.
Hai sa o disecam:
Un barbat iubeste o femeie,un sentiment miraculos RAR intalnit in natura,nespecefic regnului animal,rezervat si daruit exclusivist OMULUI.Femeia reprezinta idealul.Idealul este pe cale de a se termina.Barbatul,profanul se lupta sa-l pastreze,dar acesta -idealul-aluneca,prin timp,prin spatiu,prin ireal.Un lucru este cert iubirea nu are capat,viata este lucrul trecator,omul este condamnat la trecere dar aspira sa ramana,se lupta,se incapataneaza,refuza resemanarea.
Femeia moare,dar ramane urma,ceea ce tine barbatul in existenta-chiar si una utopica-altfel nu ar mai avea niciun sens.
Ce nu putem intelege?Ca suntem limitati,ca singura sansa este renasterea?Ca in samanta(ceea ce inseamna intotdeauna 2-asa este alcatuit acest univers-)sta salvarea?
Nicaieri nu apare a treia persoana(Dumnezeu!?!)in aceasta ecuatie,rezultatul se invarte mereu in jurul acestei variabile,crestem,ne inmultim,revenim,retraim.Ametitor,inutil,magnific, legati de cultura,de teluric,de religie,prin timp,prin generatii.
Cate filme,cate carti,cata muzica exista care sa nu contina iubirea(aceasta anosta,banala,desueta dintre barbat si femeie?)Eu cred ca nu prea multe.De ce oare?Ce inspira arta,de ce traim,de ce muncim,de ce ne ucidem si de ce suntem capabili de fapte extraordinare?
Acest film este despre iubire si despre propagarea ei prin timp si spatiu,prin realitate si imaginatie,desprea refuzul spiritului de a pune capat,despre existenta,despre constiinta,despre efemeritaea noastra.In acest amalgam de sfarsituri,ramane o singura constanta IUBIREA.
Nu sunt adepta siropurilor si nu vad acest sentiment redus la o acuplare penibila datatoare de simtaminte carnale ci fix asa cum, este descrisa aici in film-acaparatoare,cerebrala,ideala,invingatoare.
Criticii ma vor face praf acum pentru ca am avut prostul chef sa-mi placa acest"kitch"care nu se compara cu marea arta a anilor 60-70 in alb si negru,ca nu m-am referit in mod erudit la simbolistica biblica si mayasa la care este musai sa ai un doctorat,ca nu am avut chef sa disec detaliile tehnice,cum a stat ala cu camera,cum a flegmat maimuta,cum arata Rachel tunsa,cum iti spargea timpanele muzica lui Mansel (care,dupa umila mea parere de "novice"ii cam bate la c...ur pe multi compzitori),cum facea Aronufsky campanie anticipata PDL-ului etc...
Ce vreti domnilor,eu merg la cinema,ma asez pe scaun si ma uit....la un film,nu la o lectie de cinematografie.