[cinemachaser]

Man of Steel

E un fapt incredibil, cum reuseste America sa-si reinventeze conceptele de legenda, dupa zeci si zeci de ani in care le-a folosit imaginea pe toate fronturile din showbiz. Cu Man of Steel, si-au reanimat unul dintre cei mai vechi eroi, un simbol si o emblema pentru multe generatii: Superman.

Am sa incep prin a spune cat s-a maturizat Zack Snyder, care a lasat in urma stilul bombastic si violent din 300 si a creat un film matur, inchegat si sensibil. In Man of Steel aflam povestea originilor eroului, ale familiei sale, ale modului in care a ajuns aici si in care ne-a devenit cel mai bun prieten si sprijin. E o poveste ce leaga doua lumi si care trece prin multiple planuri temporale, pentru a definitiva odata pentru totdeauna cine si de ce. Aflam cum si-a asumat Superman rolul lui Clark Kent, cum a cunoscut-o pe Lois, cum si-a infrant cel mai mare inamic si propriile temeri. Am sa risc un pic, spunand ca Man of Steel este tot ceea ce lipsea pentru a da sens acestei francize.

In distributie gasim nume importante, precum si actori mai putin mediatizati. Cavill joaca un Superman reusit, tanar si puternic, exact cum ni-l imaginam cu totii. Crowe nu apare mult, insa atunci cand o face, lasa o impresie buna. Insa cea mai buna partitura, in opinia mea, o face Shannon, in rolul lui Zod. Rar am vazut un personaj negativ mai motivat si mai serios. Excelent rol, personaj demn de amintit peste ani. Ii mai avem pe veteranii Laurence Fisburne si Kevin Costner, pe Diane Lane si pe Amy Adams, care joaca o Lois atipica, insa credibila, aducand un suflu nou personajului.

Filmul e lung, abunda de scene de actiune, placut intercalate printre fragmente serioase, ce descriu in amanunt drama eroului si propriile-i dileme. E complex, imbinand efecte speciale extraordinare cu portiuni ce sugereaza un veritabil film artistic, nicidecum un “superhero flick”. Mi s-a parut printre putinele pelicule ce isi depasesc conditia, intrecandu-se pe sine.

Intr-adevar, 3D-ul este din nou inexistent, insa CGI-ul se imbina sublim cu minunata muzica a lui Zimmer, care a dat sunet si seriei The Dark Knight, al carei creator a avut un cuvant greu de spus si aici, chiar daca doar din rolul de producator. Nolan si-a bagat, deci, coada, insa pentru un rezultat admirabil. Nu am ce sa reprosez acestui film, fiindca de mult timp nu mi-au mai fost depasite asteptarile in sala de cinema.

Ca sa inchei, am sa incerc sa explic de ce consider Man of Steel un film atat de bun, poate chiar peste toate filmele de gen si din generatia sa. In primul rand fiindca Superman e singurul supererou care EXISTA, care s-a nascut asa, identitatea sa umana fiind cea adoptata. E un personaj atipic, care ne arata si fateta sensibila ce se ascunde sub celebra mantie rosie. Filmul ca atare e lucrat atent, are grija sa ne expuna subtil povestea lui Superman, metaforizand excelent raportul erou/orice fiinta umana. Cu parere de rau o spun, insa cine n-a reusit sa vada peste scenele epice de lupta si efectele speciale, nu va putea niciodata sa se bucure de adevarata valoare a acestei pelicule. Fiindca, mai presus de toate, peste glumele si spiritul neserios ale lui Iron Man, peste gravitatea apasatoare a lui Dark Knight, peste copilaria lui Spidey si peste multitudinea de povesti si povestioare din X-Men, Man of Steel are suflet, astfel incat am sa-i acord cu inima deschisa nota 10/10, tinand sa va urez vizionare placuta!