8. Dorință
Vreau la o plimbare
Luminată cu plin soare.
Păsărele albe să-mi cânte
Deasupra mea trecând fericite.
Albinele cu aripi de aur
Extrăgând polenul florilor
Ar roi de hărnicie
În dansul lor de drăgălașă poezie!
Cântecul păsărilor adormite
Să reînvie ca un susur misterios.
Printre cuiburile părăsite
Să apară un zumzet duios.
Să văd primele frunze proaspete
Cum răsar mândre și verzi
Cu formele lor plăcute-s zâmbete.
Pe ramuri grele, la soare să le vezi.
Să văd cum veverițele
Se urcă pe rămurele
Mâncând bunele nuci
Care sunt așa de mici!
Prin iarbă să mișune insecte
În aer fluturi de diamante.
Să le vezi cum strălucesc
În bătaia soarelui să cred că se nasc.
Să văd cum soarele intră în pădure
Și cum razele se-ntrepătrund ca într-o boare.
Vântul să adie blând
Cu a sa mireasmă aer mângâind!
Să fiu vestită că am sosit
Peste pădure și peste veștezitele câmpii,
Să fiu o lacrimă de soare în noua ploaie
Brodată cu gânduri și cuvinte de poezie.
2005