da, la secventele cu fan(atic)ii dezaprobatori si producerii contrariati faceam referire.
omu', intre un jazz session de clarinet si o noua (oare a cata?) sedinta de terapie, si dupa app juma' de secol de prestatie cinematografica, mai are jovialitatea necesara sa scoata midnight in paris. nu cred ca are sens sa-l tratez atat de transant doar de dragul unei atitudini gotterdammerung-iene. pana la urma, cine nu se indreapta spre un penibil-tautologic la finele vietii? doar nu toata lumea-i derrida, ca la 8 ani de la moarte sa-i mai apara, cu aceeasi frecventa, manuscrise inedite.
Last edited by charles : 25 Mar 2012 at 01:08.
|